La primă vedere, semnele de pe craniu păreau lăsate de animale. După două decenii, o nouă analiză a spulberat această ipoteză. Un morman de pietre jos, lângă Loch Borralie, în nordul Scoției, ascundea un secret pe care arheologii abia acum îl înțeleg cu adevărat.
Totul a început în anul 2000, când iepurii care săpau în sol au scos la lumină oase umane. Săpăturile ulterioare au recuperat rămășițele parțiale a doi oameni, îngropați acum 2.000 de ani, între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr.
Atunci, leziunile de pe oase au fost puse pe seama șobolanilor sau a câinilor. A fost o concluzie logică, dar greșită.
Cum a fost îndepărtat creierul femeii
Un studiu publicat recent în revista „Antiquity” reanalizează dovezile și ajunge la o concluzie complet diferită. O femeie de peste 30 de ani, numită Individul 1, a fost supusă unui tratament postmortem care a sfidat toate așteptările.
Craniul ei poartă o fractură ciudată la bază, iar pe interior sunt vizibile urme de tăieturi precise. Cercetătorii au ajuns la concluzia că totul indică îndepărtarea deliberată a creierului la scurt timp după moarte. Motivul rămâne o enigmă.
Ar fi putut fi canibalism sau poate încercarea de a conserva craniul pentru a fi expus. Dovezile nu sunt suficiente pentru a alege între cele două variante. Dar ceea ce șochează cu adevărat este atenția acordată restului scheletului.
Trei oase ale brațului și un os al piciorului au fost prelucrate cu grijă: suprafețele interioare au fost cioplite pentru a forma muchii ascuțite și vârfuri, transformându-le în unelte. Apoi, aceste unelte nu au fost aruncate sau luate.
Au fost așezate înapoi în mormânt, exact în pozițiile anatomice pe care le ocupaseră în viață. Corpul femeii a fost reasamblat cu o meticulozitate care sugerează un ritual profund, poate chiar un semn de venerație.
Laura Castells Navarro, autoarea principală a studiului de la Universitatea din York, explică faptul că, deși motivația din spatele acestei manipulări este greu de interpretat, grija cu care au fost depuse rămășițele indică un respect semnificativ din partea comunității.
O rețea de legături umane dezvăluită de ADN
Alături de femeie, în același morman de pietre a fost găsit Individul 2 – un băiat de aproximativ 15 ani. Spre deosebire de ea, scheletul său nu prezenta niciun semn de modificare postmortem.
Analiza ADN a scos la iveală o legătură neașteptată: cei doi erau cel mai probabil veri de gradul al doilea, având o pereche de străbunici comuni. Cercetarea nu s-a oprit aici.
Mostrele genetice au dezvăluit și conexiuni mai îndepărtate cu oameni îngropați în alte situri preistorice, inclusiv în Insulele Orkney.
Acest lucru arată că, deși populația din nordul Scoției era rară, comunitățile maritime se deplasau periodic de-a lungul coastei și între insule, probabil în grupuri mici.
Mormântul de la Loch Borralie nu mai este doar o poveste despre un ritual straniu, ci și o fereastră către o rețea de legături umane care străbătea secole și sute de kilometri de țărm.
