O fosilă veche de 518 milioane de ani rescrie istoria evoluției păianjenilor. Descoperită în situl paleontologic Chengjiang, provincia chineză Yunnan, aceasta păstrează cea mai timpurie dovadă cunoscută a colților caracteristici ai acestor arahnide.
Dar nu e vorba doar de o relicvă căutată de colecționari – e un veritabil martor al tranziției dintre un apendice primitiv și arma letală a prădătorilor moderni. Cercetătorii au crezut inițial că resturile aparțin unei rude a trilobiților.
Analizele ulterioare, însă, au arătat altceva: animalul, botezat Urokodia aequalis, este mult mai apropiat de strămoșii păianjenilor și scorpionilor. În spatele ochilor, fosila dezvăluie membre care seamănă cu niște clești.
Exact acolo unde, milioane de ani mai târziu, păianjenii și-ar fi dezvoltat chelicerele – organele bucale folosite să prindă și să ucidă.
Veriga lipsă confirmată de tomografie
Tomografia cu raze X a făcut posibilă privirea în interiorul rocii. Profesorul Yu Liu, de la Universitatea Yunnan, povestește cum echipa sa analiza structurile moi ascunse în piatră de sute de milioane de ani când a observat aceste membre frontale în formă de clește.
„Ne-am dat seama imediat că este o descoperire extraordinară”, spune el. Și nu exagerează. Chelicerele sunt prezente la toate cheliceratele – un grup care include păianjeni, scorpioni, căpușe și crabi-potcoavă. Până acum, originea lor rămânea un mister.
Ipoteza principală susținea că ar fi evoluat din structuri primitive numite „apendice mari scurte”, specifice unor artropode cambriene cunoscute drept megacheirane.
Urokodia aequalis pare să confirme această teorie: membrele sale segmentate, asemănătoare unor clești, reprezintă exact veriga lipsă dintre apendicele primitive și chelicerele moderne. Imaginile tomografice au scos la iveală și alte detalii remarcabile.
Țesuturile moi ale animalului s-au conservat excepțional de bine. Cercetătorii au identificat formațiuni lamelare, similare branhiilor, pe care crabii-potcoavă le folosesc și astăzi pentru respirație.
Un indiciu că, deși Urokodia arăta diferit de păianjenii actuali, mecanismele fundamentale de supraviețuire erau deja în funcțiune.
Transformarea treptată a membrelor în arme letale
Potrivit echipei de cercetători, transformarea a fost treptată. Membrele segmentate s-au transformat mai întâi în clești – exact cum se vede la Urokodia. Apoi, în alte fosile de chelicerate precum Mollisonia, Megachelicerax și Limulus, au apărut chelicerele moderne.
Un proces care a durat probabil sute de milioane de ani, dar care poate fi acum urmărit pas cu pas. „Urokodia făcea parte dintr-un ecosistem marin antic care cuprindea peste 200 de specii de animale”, explică profesorul Mark Williams, de la Universitatea din Leicester.
Aceste fosile excepțional conservate ne oferă informații prețioase despre cum evolua viața pe Pământ în primele etape ale existenței animalelor. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature – un semn că, după jumătate de miliard de ani, Urokodia aequalis încă mai are povești de spus.
