La peste 2.000 de metri sub suprafața oceanului, viața marină nu mai este ferită de poluarea cu plastic. Un studiu inedit realizat de cercetători sud-coreeni arată că microplasticele au pătruns în unele dintre cele mai izolate ecosisteme ale planetei – izvoarele hidrotermale din adâncuri.
Oamenii de știință au analizat gasteropode și bivalve colectate din două zone situate la distanță de mii de kilometri una de cealaltă: Bazinul Fiji de Nord, în sud-vestul Oceanului Pacific, și Dorsala Centrală a Oceanului Indian.
Toate probele au fost recoltate de la adâncimi de peste 2.000 de metri. Rezultatul? 92% dintre exemplarele examinate conțineau particule de plastic, cu o medie de 3,42 particule per animal.
Biologia fiecărei creaturi dictează pătrunderea plasticului
Materialul cel mai frecvent întâlnit a fost polistirenul – același plastic folosit la ambalaje și în produse de larg consum. Dar felul în care aceste particule se acumulează în organism diferă radical, în funcție de cum se hrănește fiecare specie.
La melcii care răzuiesc microorganismele de pe fundul oceanului, plasticul s-a concentrat aproape exclusiv în organele digestive. La midiile filtratoare, în schimb, particulele au fost găsite distribuite uniform în toate țesuturile.
Diferența dezvăluie un mecanism tulburător: biologia fiecărei creaturi dictează cât de adânc pătrunde poluarea în corp.
Oceanul Indian, de 14 ori mai poluat decât Pacificul
Cea mai mare surpriză a venit însă când cercetătorii au comparat cele două regiuni. Animalele din Oceanul Indian aveau concentrații de microplastice cu până la 14,7 ori mai mari decât cele din Pacific, raportat la greutatea corporală.
Explicația specialiștilor ține de activitățile umane din zonele limitrofe, de volumul de plastic transportat de râuri și de direcția curenților oceanici care redistribuie particulele până la adâncimi amețitoare.
Studiul, publicat în revista Water Research, demonstrează pentru prima dată că poluarea de la suprafață nu rămâne la suprafață.
Ea coboară vertiginos, contaminând cele mai ascunse colțuri ale oceanului – cele unde presiunea este enormă, lumina nu pătrunde și viața pare să fi fost, până acum, ferită de amprenta omului.
Datele obținute vor fi folosite pentru monitorizarea mediului marin profund, pentru evaluarea riscurilor asociate exploatării resurselor minerale și pentru proiectarea unor strategii de conservare care să țină cont de realitatea abia descoperită: plasticul nu are limite.
