Oamenii de știință mergeau pe urmele vieții marțiene, dar au dat peste o umbră a trecutului terestru.
Pregătind instrumentele pentru misiunea care va scormoni în căutarea urmelor microbiene pe Planeta Roșie, au descoperit că una dintre cele mai celebre roci sosite de pe altă lume poartă amprenta poluării cu petrol de pe Pământ.
Descoperirea a venit pe neașteptate, în timpul unor teste de rutină pe roverul „Rosalind Franklin”. Aparatul, construit de Agenția Spațială Europeană, este menit să răspundă unei întrebări care bântuie astronomia de zeci de ani: a existat vreodată viață pe Marte?
Planeta, acum un deșert rece și uscat, a fost cândva mai caldă și acoperită de ape. Condițiile de atunci ar fi putut susține organisme simple. Însă dovezile chimice sunt complicate. Molecule organice, semnale ale unei posibile vieți, pot apărea și din reacții nebiologice.
Diferențierea lor este miza misiunii.
Cum diferențiază MOMA viața de chimie?
În centrul acestei încercări se află MOMA – Mars Organic Molecule Analyzer. Un dispozitiv sofisticat, conceput sub îndrumarea Institutului Max Planck, cu sprijinul universităților din Göttingen și Côte d’Azur.
Până în 2030, când roverul va ajunge în regiunea Oxia Planum, un fost fund de ocean cu argile vechi de miliarde de ani, MOMA va trebui să disece compuși organici conservați. Pentru a-l pregăti, cercetătorii l-au pus la încercare cu două molecule speciale: pristanul și fitanul.
Pe Terra, aceste hidrocarburi sunt strâns legate de viață – ele provin din organisme și sunt nelipsite din combustibilii fosili. Tocmai de aceea sunt considerate ținte-cheie în căutarea de biosemnături pe alte planete.
MOMA funcționează ca un detectiv meticulos: încălzește probele, eliberează gazele, iar apoi le trimite printr-un labirint de tuburi capilare. Acolo, moleculele se „despart” în funcție de forma lor tridimensională, o proprietate numită chiralitate.
Chiralitatea este ca diferența dintre mâna stângă și cea dreaptă. În natură, viața preferă de obicei o singură orientare, în timp ce procesele chimice oarbe produc ambele variante în proporții egale.
Dacă MOMA ar găsi pe Marte un dezechilibru chiral, ar fi un indiciu puternic al unei origini biologice. Pentru prima dată, echipa de cercetare a reușit să separe formele chirale ale pristanului și fitanului, o performanță dificilă, dată fiind rezistența chimică a acestor compuși.
„Am demonstrat că MOMA are sensibilitatea și precizia necesare”, a explicat Fatma Yesil Sahan, membră a echipei.
Lecția neașteptată a meteoritului Murchison
Pentru a testa tehnica în condiții reale, au apelat la meteoritul Murchison, o piatră căzută în Australia în 1969, faimoasă pentru bogăția sa în molecule organice spațiale. Și aici a apărut surpriza.
Era de așteptat ca pristanul și fitanul proveniți din contaminarea biologică terestră să arate un dezechilibru chiral clar. În schimb, analizele au arătat un echilibru perfect între cele două forme oglindă.
Concluzia a fost neașteptată: contaminarea nu venea de la bacterii sau plante, ci de la petrol. Cercetătorii cred că aerosolii produși de arderea combustibililor fosili s-au depus pe meteorit fie în timpul traversării atmosferei, fie după aterizare.
Teste suplimentare pe șisturi bituminoase au confirmat ipoteza. Descoperirea, publicată în revista „Earth and Planetary Science Letters”, aruncă o lumină nouă asupra modului în care studiăm rocile venite din spațiu și oferă o lecție valoroasă pentru misiunea de pe Marte.
