În chihlimbarul extras dintr-o carieră ecuadoriană, oamenii de știință au găsit ce ce lipsea cu desăvârșire din arhiva fosilă a continentului: insecte terestre prinse în rășină acum 112 milioane de ani.
Descoperirea reprezintă prima dovadă că America de Sud a avut propriul depozit de fosile minuscule conservate în chihlimbar, un tip de martor al unei lumi dispărute, care până acum fusese documentat doar în emisfera nordică.
Piesele de chihlimbar, recuperate din cariera Genoveva, nu erau simple bucăți de piatră galbenă.
În interiorul lor, rășina lipicioasă a copacilor cretacici a înghețat instant o întreagă comunitate de viețuitoare: muște, gândaci, insecte parazite, fragmente de pânză de păianjen și chiar un țânțar mascul dintr-un grup renumit pentru obiceiurile hematofage.
Dintre cele 60 de probe analizate, cercetătorii au identificat 21 de bioincluziuni distincte – denumirea oficială pentru organismele captive în chihlimbar.
O comunitate de viețuitoare prinsă în rășină
Mai mult de jumătate dintre acestea erau muște. Un exemplar a atras atenția în mod special: probabil o specie necunoscută până acum din genul dispărut Microphorites, cunoscut doar din alte fosile de chihlimbar din alte colțuri ale lumii.
Două viespi parazitoide, care își depun ouăle în corpul altor insecte, au fost, de asemenea, conservate – dovezi solide ale unor relații ecologice complexe care funcționau deja acum peste o sută de milioane de ani.
Xavier Delclòs, autorul principal al studiului publicat în revista Communications Earth & Environment, a rămas uluit de abundența materialului.
„Nu ne-am așteptat niciodată să găsim un strat de doar 70 de centimetri grosime care să conțină mii de bucăți de chihlimbar – mai multe decât orice depozit cunoscut din Cretacicul emisferei nordice”, a declarat cercetătorul de la Universitatea din Barcelona.
Cum era peisajul în urmă cu 112 milioane de ani
Dar insectele nu spun doar cine trăia acolo. Ele dezvăluie și cum arăta peisajul. O descoperire cheie a fost un exemplar ale cărui larve moderne trăiesc exclusiv în apă dulce – semn că în apropierea copacilor care produceau rășina existau pâraie, iazuri sau zone umede.
Fosilele vegetale din aceleași straturi de rocă confirmă tabloul: o pădure densă, luxuriantă, dominată de ferigi și plante cu flori, mult mai umedă decât majoritatea regiunilor sud-americane din aceeași perioadă.
Exact aceste condiții ar fi putut favoriza producția masivă de rășină, ducând la formarea unor zăcăminte extinse de chihlimbar. Chihlimbarul datează din Intervalul Rășinos al Cretacicului, cuprins între 125 și 72 de milioane de ani în urmă, când în diferite părți ale lumii s-au format depozite mari.
Până acum, celebrele situri cretacice erau concentrate în zone care făcuseră parte din Laurasia – supercontinentul nordic. America de Sud rămăsese un spațiu gol pe harta fosilelor de chihlimbar cu organisme terestre.
Deși chihlimbarul fusese găsit și înainte pe acest continent, niciodată nu conținuse viețuitoare terestre. „Cercetarea chihlimbarului în America de Sud este încă la început, probabil din cauza eșantionării limitate”, a explicat Delclòs într-un comunicat al Muzeului de Istorie Naturală.
Descoperirea din Ecuador dovedește că astfel de depozite au existat. Mai mult, oferă o imagine directă, aproape fotografică, a unui ecosistem forestier înfloritor, cu interacțiuni ecologice și creaturi care au dispărut cu mult înainte de apariția oamenilor.
Studiul acestor fosile va ajuta la înțelegerea modului în care peisajul s-a transformat pe măsură ce America de Sud și Africa începeau să se separe, iar continentele sudice se destrămau.
„Este esențial să cunoaștem fauna și flora acestor ecosisteme antice pentru a descifra paleobiogeografia multor grupuri, atât vii, cât și dispărute”, a încheiat cercetătorul.
