Oasele unei comunități întregi zac în peștera Las Gobas de aproape o mie de ani. Acum, ADN-ul lor spune o poveste care contrazice tot ce credeau istoricii despre variolă.

În adâncul Spaniei medievale, un grup de oameni a trăit în izolare absolută timp de cinci secole, în timp ce imperii se prăbușeau și noi puteri se nășteau. Situată în apropierea satului Laño, provincia Burgos, Las Gobas nu este o așezare obișnuită.

Biserica și locuințele sunt săpate direct în stâncă, iar cimitirul adăpostește zeci de morminte. Dintre cele 41 de persoane excavate de arheologi, cercetătorii au reușit să analizeze 39.

Echipa condusă de Ricardo Rodríguez Varela de la Centrul de Paleogenetică din Stockholm a descoperit că această comunitate a practicat endogamia generații la rând. ADN-ul arată că oamenii își formau familii exclusiv în interiorul grupului, rămânând separați de restul lumii.

Mai mult, deși Las Gobas se afla chiar la nord de teritoriile controlate de musulmani, nivelurile de ascendență nord-africană sau din Orientul Mijlociu erau remarcabil de scăzute.

Spre deosebire de alte populații medievale din Peninsula Iberică, care au cunoscut amestecuri masive după cucerirea islamică, cei din Las Gobas și-au păstrat intact patrimoniul genetic.

Viața cotidiană între animale și săbii

Dar studiul nu s-a oprit la strămoși. Cercetătorii au căutat urme de boli antice în rămășițe. Zoé Pochon, colegă de echipă, a identificat bacteria Erysipelothrix rhusiopathiae, care provoacă infecții cutanate prin contactul cu animalele domestice.

Prezența ei sugerează că locuitorii trăiau din creșterea vitelor, o rutină zilnică dominată de muncă și risc. Unele schelete poartă și urmele violenței: leziuni provocate de lovituri de sabie.

A rescris variola harta epidemiologică europeană?

Cea mai tulburătoare descoperire a venit dintr-o înmormântare mai recentă. Acolo, virusul variolei – boala care a ucis milioane de oameni de-a lungul istoriei – a fost identificat pentru prima dată într-un context iberic medieval.

Tulpina seamănă aproape perfect cu cele descoperite anterior în Scandinavia, Germania și Rusia. Aceasta schimbă complet înțelegerea modului în care variola a ajuns în Peninsula Iberică.

Anders Götherström, autorul principal al studiului, a subliniat că până acum istoricii presupuneau că boala a fost introdusă pe rutele islamice. Dovezile din Las Gobas sugerează altceva: variola a circulat pe uscat, prin Europa, răspândindu-se din nord în sud.

Până în secolul al X-lea, a lovit și această comunitate izolată, demonstrând cât de conectată era de fapt lumea medievală, chiar și în ascunzătoarea de stâncă.

Descoperirile împletesc o imagine complexă: o populație care a ales – sau a fost forțată – să trăiască separat, dar care a fost totuși atinsă de boli și violență la scară continentală.

Las Gobas nu mai este doar un sit arheologic uitat, ci o fereastră către o realitate istorică pe care nimeni nu o bănuia.