Nu i-a interesat niciodată căldura. Strămoșii primatelor nu s-au legănat prin păduri tropicale, ci au supraviețuit în frig și uscăciune, într-un colț al Americii de Nord unde azi nici măcar nu mai există primate sălbatice. Iar descoperirea asta răstoarnă tot ce credeam despre trecutul nostru.
Cercetătorii de la Universitatea din Reading, conduși de Jorge Avaria-Llautureo, au cartografiat originile geografice ale primelor primate și clima din acele vremuri. Rezultatul? Habitatele inițiale nu aveau nimic din verdeața pe care ne-o imaginăm.
Erau regiuni reci, cu ierni seci și cu resurse puține. Echipa a folosit spori și polen fosilizat pentru a reconstrui peisajele străvechi, iar dovezile au fost clare: tropicele au venit mult mai târziu.
Una dintre primele primate cunoscute, Teilhardina, cântărea doar 28 de grame – mai mică decât lemurul-șoarece al lui Madame Berthe, cel mai mic primat viu în prezent. A apărut acum 56 de milioane de ani, la aproximativ 10 milioane de ani după ce dinozaurii dispăruseră.
Avea unghii, nu gheare – o trăsătură care i-a permis să se prindă de ramuri și să deschidă fructe sau insecte, hrană dens energetic. Teilhardina s-a răspândit rapid, din America de Nord spre Europa și China. Dar nu spre tropice.
Hibernarea, secretul supraviețuirii în îngheț
De ce au crezut atâta vreme oamenii de știință că primatelor le place cald? Pentru că majoritatea fosilelor și a speciilor actuale trăiesc în zone tropicale. Logica părea simplă. Însă studiul arată că aceste animale au pornit din frig.
Unele colonii au ajuns chiar în regiuni arctice, unde iernile erau cumplite și hrana aproape inexistentă. Cum au supraviețuit? Printr-o strategie pe care o folosesc și azi lemurii-pitici din Madagascar: încetinirea metabolismului, o formă de hibernare care le conserva energia.
Lecția evolutivă este dură: condițiile aspre și schimbătoare au favorizat primatele mobile, capabile să parcurgă distanțe mari în căutarea hranei. Speciile sedentare au dispărut. Toate primatele de astăzi – inclusiv noi – sunt urmașii acelor exploratori rezistenți.
Încălzirea globală din trecut nu a accelerat diversificarea. Dimpotrivă, salturile bruște între perioadele secetoase și cele umede au fost adevăratul motor al evoluției.
Viitorul primatelor depinde de mobilitate
Acum, când planeta se încălzește din nou, înțelegerea acestui mecanism devine vitală. Primatele moderne sunt prinse într-o capcană. Defrișările le distrug habitatele și le fură libertatea de mișcare.
Izolate pe suprafețe mici și fragmentate, populațiile își pierd diversitatea genetică – exact resursa de care ar avea nevoie pentru a se adapta la noile condiții climatice. Pentru a le salva, nu mai e suficient să protejăm câteva păduri.
E nevoie de acțiuni politice globale și de schimbări în comportamentul nostru – să oprim braconajul și distrugerea mediului. Altfel, toate primatele riscă dispariția. Inclusiv noi. Iar asta nu mai e o teorie.
E o concluzie trasă dintr-un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
