O gaură neagră aruncă în spațiu două jeturi de gaz care sfidează orice logică terestră. Unul dintre ele se mișcă cu aproape o treime din viteza luminii. Cercetătorii au numit acest fenomen UFO.

Nu e vorba de extratereștri, ci de un acronim pentru Ultra-Fast Outflow, adică un flux supra-rapid de materie. În jargonul astrofizicii, termenul descrie vânturi cosmice atât de violente încât ating peste 10% din viteza luminii.

Iar ceea ce au descoperit acum e mai extrem decât orice au văzut până acum la o galaxie atât de depărtată.

Măduva și teaca: două fețe ale aceluiași vânt

Totul a pornit de la un quasar botezat WISSH13. E o gaură neagră supermasivă care a înghițit atâta materie încât luminează de trei ori mai puternic decât ar fi normal pentru masa ei.

O echipă internațională, condusă de Giorgio Lanzuisi de la INAF Bologna, a combinat date proaspete din 2024 cu observații de arhivă din 2017, trimise cu ajutorul telescoapelor spațiale XMM-Newton și NuSTAR. Au găsit nu unul, ci două straturi distincte ale aceluiași vânt cosmic.

Stratul exterior, numit teaca, se deplasează constant cu 10% din viteza luminii. A fost detectat atât în 2017, cât și în 2024, semn că e o structură stabilă, care dăinuie de sute de mii de ani. Înăuntrul lui, însă, se ascunde o componentă mult mai violentă: măduva.

Aceasta atinge 30% din viteza luminii și a apărut doar în datele recente, ceea ce sugerează episoade scurte și furioase de ejecție din zonele cele mai apropiate de gaura neagră.

Împreună, cele două fluxuri aruncă în fiecare an echivalentul a 21 de mase solare, respectiv 24 de mase solare de material. E suficient să plaseze WISSH13 pe primul loc în clasamentul celor mai masive și distructive sisteme UFO cunoscute în universul timpuriu.

Iar pentru că îl vedem exact așa cum era la doar 2 miliarde de ani după Big Bang, e cea mai îndepărtată detecție de acest fel realizată pe un quasar simplu, fără ajutorul lentilelor gravitaționale.

O galaxie condamnată la moarte termică

Pentru a evita distorsiunile pe care le-ar fi putut introduce astfel de lentile, cercetătorii au creat programul WISSHFUL, care vizează 15 quasari hiper-luminoși. WISSH13 a fost primul analizat în detaliu, iar rezultatele au fost trimise spre publicare revistei Astronomy & Astrophysics.

Ele dezvăluie un mecanism care nu doar că reglează creșterea găurii negre, îndepărtând surplusul de hrană, ci injectează energie în gazul galactic, încălzindu-l și oprind formarea de stele noi. La capătul acestui proces, galaxia poate ajunge la moarte termică.

Acum, oamenii de știință speră ca viitorul telescop de raze X, NewAthena, să le permită să cartografieze sistematic aceste fenomene extreme. Vor să înțeleagă cum au modelat găurile negre galaxiile pe care le vedem astăzi.

Până atunci, WISSH13 rămâne o fereastră directă spre cele mai violente vânturi din universul timpuriu.