15 septembrie 1830. O locomotivă cu aburi fluieră pentru prima dată în Liverpool Road Station, Manchester. Nimeni nu știa atunci că acea gară modestă va deveni cea mai veche din lume păstrată exact așa cum a fost construită.
Nu mai primește trenuri din 1975, dar clădirea a fost transformată în muzeu – o capsulă a timpului care te poartă în epoca în care o călătorie de sute de kilometri se făcea în câteva ore, nu în zile.
Pe aceeași linie feroviară, la doar câteva mile distanță, Broad Green Station a fost inaugurată în același an. E încă funcțională, dar modernizările din anii 1970 au șters aproape orice urmă a începuturilor.
Un contrast aproape dureros: una e înghețată în istorie, alta trăiește, dar și-a pierdut identitatea. Hexham Railway Station, deschisă în 1835 pe actuala Tyne Valley Line, a reușit să rămână aproape neîntrerupt în funcțiune timp de aproape 190 de ani.
E unul dintre cele mai vechi exemple de infrastructură feroviară folosită continuu în Regatul Unit. Dar nu e singura.
Expansiunea feroviară în marile capitale europene
Un an mai târziu, Londra și-a primit prima gară: Deptford Railway Station, pe linia London & Greenwich Railway. Clădirea originală a dispărut, dar gara a renăscut în 2011, redeschisă după o reconstrucție.
Tot în 1836, Liverpool Lime Street Station a devenit cel mai vechi terminal feroviar monumental încă funcțional din lume. Extinsă și modernizată de-a lungul timpului, rămâne un simbol al arhitecturii feroviare britanice.
Câteva luni mai târziu, în același 1836, a apărut London Bridge Station – cea mai veche gară încă activă din centrul Londrei.
Între 2009 și 2017, a trecut printr-o transformare colosală: un miliard de dolari au fost investiți pentru a aduce în secolul XXI o construcție care a văzut începuturile călătoriilor moderne. 1837 a fost un an de foc. Euston Station și Harrow & Wealdstone Station au fost inaugurate.
Ambele au fost reconstruite, dar continuă să deservească milioane de pasageri, parte din una dintre cele mai aglomerate rețele feroviare din Europa. În același 1837, departe de Anglia, la Sankt Petersburg, o gară modestă din lemn își deschidea porțile.
Vitebsky Railway Station a fost reconstruită la începutul secolului XX într-un spectaculos stil Art Nouveau, devenind una dintre cele mai elegante gări istorice ale Europei. Tot în 1837, Franța a intrat pe scenă:
Gara Saint-Lazare, punctul de plecare al primei linii feroviare de pasageri dintre Paris și Saint-Germain.
Extinsă de nenumărate ori de-a lungul secolului al XIX-lea, atmosfera ei – fum, abur, lumină tremurândă – l-a inspirat pe Claude Monet să picteze una dintre cele mai faimoase serii impresioniste din istorie: 12 tablouri, create între 1877 și 1878, care au imortalizat gara ca simbol al modernității.
Revoluția feroviară ajunge în India
Și apoi India. 1853, Bori Bunder – prima gară indiană. Reconstruită ulterior sub numele Victoria Terminus, astăzi poartă numele Chhatrapati Shivaji Maharaj Terminus.
Clădirea actuală, inaugurată în 1887, îmbină goticul victorian cu elemente tradiționale indiene într-un stil indo-saracenic considerat capodoperă. Din 2004, face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.
E una dintre cele mai aglomerate gări din lume: peste trei milioane de pasageri trec zilnic pe sub arcadele ei. Aceste gări nu sunt doar noduri de transport. Sunt martorele unei revoluții care a redus distanțele, a accelerat urbanizarea și a schimbat pentru totdeauna ritmul vieții.
Liverpool and Manchester Railway, inaugurată în 1830, a fost prima cale ferată interurbană din lume operată exclusiv cu locomotive cu aburi și primul serviciu regulat de pasageri.
Și, lucru poate uitat astăzi, în secolul al XIX-lea multe gări aveau săli de așteptare separate pentru femei și bărbați – oglindind rigoarea normelor victoriene. Povestea acestor gări e, de fapt, povestea modului în care omul a început să se miște mai repede decât a visat vreodată.
