În sudul Germaniei, o lespede de calcar ascundea de milioane de ani un secret care tocmai a fost scos la lumină.
O fosilă aproape completă de pterosaur, descoperită acum aproape două decenii, s‑a dovedit a fi o specie total necunoscută până acum – și, mai mult decât atât, o verigă lipsă în înțelegerea modului în care reptilele zburătoare au evoluat de la forme primitive la cele mai cunoscute.
Animalul, botezat Laueropterus vitriolus, făcea parte dintr‑un grup timpuriu de pterozauri, dar trăsăturile sale contrazic ideile simple despre progresul liniar al evoluției.
Craniul, maxilarele, coloana vertebrală și aripile s‑au păstrat aproape intacte pe o placă de 60 pe 45 de centimetri – un dar rar pentru paleontologi, care de obicei se luptă cu oase zdrobite sau lipsă.
Datarea plasează fosila în Jurasicul târziu, acum 150–143 de milioane de ani, într‑un strat cunoscut sub numele de Formațiunea Mörnsheim, în Bavaria.
Acolo, în cariera Schaudiberg, scheletul a fost recuperat în jurul anului 2007, dar abia acum, într‑un studiu publicat în revista PeerJ, cercetătorii conduși de dr. David Hone de la Universitatea Queen Mary din Londra i‑au dezvăluit adevărata identitate.
Un mozaic anatomic neașteptat
Ceea ce face această descoperire cu adevărat fascinantă este mozaicul de caractere anatomice pe care le reunește. La prima vedere, Laueropterus vitriolus posedă o trăsătură definitorie a pterozaurilor monofenestratani: fuziunea nării cu fereastra antorbitală într‑o singură deschidere.
În același timp însă, oasele aripilor rămân uimitor de scurte – un semn distinctiv al formelor mai vechi, mai primitive.
Această combinație neașteptată îl plasează exact acolo unde cercetătorii bănuiau că există un gol evolutiv: între pterozaurii timpurii, mai mici, și pterodactiloizii sofisticați care aveau să domine cerul ulterior. Până nu demult, acest stadiu intermediar era un fel de teren necunoscut.
Abia în 2010, oamenii de știință au început să recunoască monofenestratanii ca pe o etapă distinctă. Dr. Hone explică faptul că analizele succesive au identificat acești taxoni fie ca o cladă, fie ca un grad evolutiv intermediar – cel mai derivate dintre ei fiind numiți pterodactiliforme.
Laueropterus vitriolus, cu o anvergură estimată la aproximativ un metru, iese în evidență ca unul dintre cei mai mari monofenestratani timpurii cunoscuți.
Patru pterozauri într-o singură carieră
Și mai surprinzătoare este însă concentrarea descoperirilor în aceeași zonă. Laueropterus vitriolus este al patrulea monofenestratan non‑pterodactiloid găsit la Mühlheim, alăturându‑se speciilor Skiphosoura, Makrodactylus și Rhamphodactylus.
În toată regiunea, singurul alt reprezentant al acestui grad este Propterodactylus, provenit dintr‑o localitate mai veche, Painten. „S‑au recuperat sute de fosile de pterozauri din straturile tradiționale de la Solnhofen, care au dat doar Propterodactylus”, spune dr. Hone.
„Dar la Mühlheim, din probabil mai puțin de o duzină de pterozauri recuperați, patru sunt monofenestratani non‑pterodactiloizi – o prezență foarte notabilă. ” Fosila în sine este un martor excepțional.
Placa de calcar, în mare parte gri, este străbătută de benzi albe groase care se intersectează, iar scheletul rămâne aproape nedistorsionat.
Dr. Hone subliniază că elemente fragile, precum plăcile sternale, își păstrează clar contururile, oferind o ocazie rară de a studia detalii anatomice care, de obicei, se pierd în procesul de fosilizare – și care, poate, dețin cheia înțelegerii saltului evolutiv care a transformat pterozaurii în stăpânii aerului.
