Când porumbeii se înalță în aer, ochii lor nu mai caută, nu mai scrutează orizontul. Pur și simplu, se înțepenesc. Timp de zeci de ani, oamenii de știință au bănuit că păsările își „îngheață” privirea în timpul zborului, dar nimeni nu reușise să demonstreze clar acest mecanism.
Problema era una tehnică: cum măsori mișcările ochilor unei păsări în plină mișcare, fără să-i alterezi comportamentul? O echipă de la Universitatea Harvard a găsit soluția.
Cercetătorii au montat pe capetele a nouă porumbei un dispozitiv ingenios, format dintr-o cameră minusculă, un set de oglinzi ultralegere și un senzor de mișcare. Fiecare pasăre a primit și un mic rucsac cu baterie. Apoi, au fost lăsate să zboare.
Trei dintre porumbei au fost trimiși afară, pe distanțe de aproximativ 100 de metri, în zboruri de întoarcere la cuib. Ceilalți șase au zburat în interior, pe un coridor lung de 22 de metri, în medii vizuale variate – unele simple, altele complexe, cu pereți în dungi.
Fixarea ochilor în timpul zborului
Rezultatele au fost spectaculoase. Pe sol, porumbeii se comportă ca majoritatea animalelor: își mișcă capul și își ajustează ușor ochii pentru a observa împrejurimile. În aer însă, totul se schimbă radical.
În momentul decolării, pupilele păsărilor s-au dilatat cu aproape 70%, lăsând să intre mult mai multă lumină – un semn că creierul lor se pregătește să proceseze informația vizuală cu o viteză mult mai mare. Apoi, ochii s-au oprit.
Literalmente, au rămas fixați într-o poziție stabilă, cu variații de aproximativ un grad de la un zbor la altul. Fie că porumbelul traversa un peisaj deschis, un coridor simplu sau unul cu dungi, privirea sa rămânea aproape imobilă.
Sincronizarea vederii cu sistemul vestibular
„Își blochează ochii într-o poziție fixă, menținând o orientare aproape constantă în interiorul capului”, au notat cercetătorii în studiul publicat în Current Biology. Mai mult, această poziție se aliniază perfect cu axele principale ale sistemului de echilibru din urechea internă a păsării.
Asta înseamnă că porumbeii îmbină informația vizuală cu cea vestibulară într-un mod extrem de eficient. Stabilizându-și ochii, își creează un punct de referință fix, care le permite să își mențină direcția și să navigheze cu precizie, fără a fi derutați de mișcarea proprie.
Descoperirea deschide o fereastră nouă asupra felului în care păsările își controlează zborul și se orientează – un mecanism pe care, până acum, îl intuiam, dar nu îl vedeam.
