Un pas mai aproape de dispariție. Exact acolo se află acum Breviceps macrops, broscuța cu privirea mereu nemulțumită care a cucerit internetul.

Expresia ei veșnic posomorâtă și țipătul ascuțit au transformat-o într-o vedetă online, însă popularitatea nu a putut opri amenințările din habitatul său natural. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) tocmai a schimbat statutul speciei de la „aproape amenințată” la „vulnerabilă”.

Motivul? Distrugerea sistematică a mediului în care trăiește. Spre deosebire de majoritatea broaștelor, care preferă pădurile tropicale sau zonele umede, această specie s-a adaptat la nisipurile arzătoare din sudul Africii.

Un areal mai îngust decât o fâșie de coastă

Arealul ei este dramatic de restrâns. Breviceps macrops supraviețuiește doar pe o fâșie de coastă lată de aproximativ 10 kilometri, care străbate Namaqualand, din Africa de Sud până în Namibia. Aici, în dune, își petrece aproape tot timpul îngropată.

Iese la suprafață doar pentru a se hrăni și a se reproduce, de obicei în nopțile cu ceață, când umiditatea devine suficient de ridicată. Corpul rotund, picioarele scurte perfecte pentru săpat și mersul legănat o fac imposibil de confundat.

Sunetul pe care îl scoate, asemănător unui scârțâit de jucărie din cauciuc, a transformat-o într-un fenomen pe rețelele sociale. Dar aceeași popularitate vine cu un risc ascuns: atenția colecționarilor care vânează animale exotice de companie.

Trei pericole care o împing spre abis

Potrivit IUCN, fără măsuri de conservare, populația acestei broaște ar putea scădea cu aproximativ 20% în următorii zece ani. Cele mai mari pericole vin din trei direcții: exploatările miniere de diamante, dezvoltarea infrastructurii și un proiect masiv destinat producerii hidrogenului verde.

Acesta din urmă riscă să afecteze aproximativ o treime din arealul speciei din Africa de Sud și până la două treimi din cel aflat în Namibia. Deși are doar dimensiunea unei bezele, broscuța poate parcurge până la 38 de metri într-o singură noapte, cu același mers legănat caracteristic.

Însă cea mai mare parte a timpului o petrece ascunsă sub nisip, așteptând condițiile potrivite. Specialiștii atrag atenția că această broască este unică prin biologia, modul de reproducere și adaptările la viața în deșert. Locul ei este acolo, în habitatul natural, nu într-un terariu.

Protejarea puținelor zone în care mai supraviețuiește nu este doar o opțiune – este singura șansă ca specia să nu dispară definitiv.