O singură lovitură cosmică a reușit, în urmă cu 66 de milioane de ani, să distrugă trei sferturi din viața de pe Pământ.
Aceeași lovitură a lăsat însă, în adâncuri, un cadou care a durat de zeci de ori mai mult decât orice catastrofă: un mediu subteran fierbinte, perfect pentru microbi, care a supraviețuit 8 milioane de ani.
Este de patru ori mai mult decât estimau specialiștii până acum, iar descoperirea schimbă tot ce știam despre ecosistemele născute din haos. Asteroidul, cu diametrul de aproximativ 10 kilometri, a căzut exact acolo unde azi se află Peninsula Yucatán, în Mexic.
În fracțiuni de secundă, impactul a săpat în scoarța terestră un crater cu diametrul de aproape 200 de kilometri – Chicxulub. Forța coliziunii a topit rocile și a încălzit pământul la temperaturi extreme.
Apoi, apa din Golful Mexic a năvălit în fisurile abia formate, s-a amestecat cu roca topită și a creat un circuit subteran de apă fierbinte. Un sistem hidrotermal care, potrivit cercetărilor recente, a rămas activ de la impact până acum aproximativ 58 de milioane de ani.
Fără întrerupere timp de 8 milioane de ani.
Cât a durat cu adevărat sistemul hidrotermal?
„Știam de la studiile de la începutul anilor 2000 că sistemul de la Chicxulub a durat cam două milioane de ani. Rezultatele noi ne-au luat prin surprindere”, spune Annemarie Pickersgill, cercetătoare la Scottish Universities Environmental Research Centre.
Ea și colegii săi au avut acces la mostre de rocă scoase direct din adâncurile craterului, recuperate în 2016. Analiza mineralelor formate de circulația fluidelor fierbinți a scos la lumină adevărata durată a activității termale.
Pentru a înțelege cum a fost posibil un interval atât de lung, echipa a construit simulări computerizate moderne. Noile modele au inclus date geologice actualizate și algoritmi avansați de circulație a căldurii și fluidelor.
Rezultatul: permeabilitatea mare a rocilor fracturate, căldura reziduală a impactului și energia geotermală naturală a regiunii au lucrat împreună ca un reactor care s-a întreținut singur milioane de ani.
Ce înseamnă descoperirea pentru viața pe Marte?
„Locurile unde apa caldă se mișcă sunt locuri unde viața apare. Știm de ceva timp că asteroizii creează sisteme hidrotermale. Acum am aflat că acestea pot rămâne active suficient de mult pentru a susține ecosisteme stabile”, explică Pickersgill. Implicația e uriașă.
Mediile hidrotermale sunt considerate leagănul vieții pe Pământul timpuriu. Dacă un asteroid ucigaș poate genera în același timp un habitat subteran care durează milioane de ani, atunci istoria evoluției microorganismelor trebuie rescrisă – nu numai aici, ci și pe alte planete.
Marte, de exemplu, a fost lovit de nenumărați asteroizi și a avut apă lichidă la suprafață în trecut. Cercetătorii cred că impacturile majore de pe Planeta Roșie au creat sisteme hidrotermale similare, capabile să adăpostească viață în subteran.
„Rocile poroase și fracturate formează micro-medii care protejează microorganismele de radiații și de temperaturi extreme. Aceste condiții îi oferă vieții șansa de a se instala și de a prospera”, spune Pickersgill.
Studiul, publicat în revista Communications Earth & Environment, deschide o fereastră neașteptată spre trecutul îndepărtat al Terrei. Dar și spre viitor: dacă un asteroid care ucide poate fi și unul care creează viață, atunci găsirea ei în univers poate fi doar o chestiune de loc și de timp.
