Un fragment de maxilar, cu cinci sau șase dinți care străpung ca niște ace, tocmai a rescris istoria reptilelor în Europa. Găsit acum 28 de ani într-o fostă mină de bauxită din sudul Franței, abia acum a primit un nume: Acutodon villeveyracensis.

Este singura fosilă de șopârlă-crocodil din Cretacicul Superior descoperită vreodată pe continent. Paleontologul Xavier Valentin a scos la lumină acest fragment în 1997, în săpăturile de la Villeveyrac, un sat din Hérault.

În timp ce el a făcut descoperirea, analiza formală i-a revenit lui Olivier Jansen. Rezultatul: o specie complet nouă, publicată la mijlocul lunii mai 2026 în Journal of Vertebrate Paleontology.

Până atunci, dovezile acestui grup de reptile erau atât de rare încât se cunoșteau doar cinci specii fosile și câteva exemplare. „Dintele ascuțit de la Villeveyrac” – așa se traduce numele. Și într-adevăr, dinții sunt atât de ascuțiți încât amintesc de cei ai șerpilor.

Fosila este o maxilă superioară care conservă cinci sau șase dinți extrem de zimțați. Cercetătorii au clasificat-o drept un anguimorf pan-shinisaur, adică o rudă îndepărtată a actualei șopârle-crocodil chinezești, aflată pe cale de dispariție.

Cum au ajuns aceste reptile în Europa?

Dar adevărata surpriză nu este doar vârsta de 83 de milioane de ani. Este faptul că acest fragment împinge în urmă cu aproximativ 30 de milioane de ani prima apariție cunoscută a acestei linii genealogice în Europa. Până acum, cele mai vechi dovezi europene veneau din perioade mult mai recente.

Iar descoperirile anterioare – din Cretacicul timpuriu al Chinei sau din Cenozoicul Americii de Nord – nu acopereau această perioadă. Lacuna din registrul fosilelor era uriașă. Specimenul de la Villeveyrac o umple, dar ridică și mai multe întrebări decât răspunsuri.

Cum au ajuns aceste reptile pe continent? De ce dovezile sunt atât de rare? Și ce s-a întâmplat cu ele de-a lungul milioanelor de ani?

Paradoxul unei specii pe cale de dispariție

Oamenii de știință subliniază un paradox amar: grupul este pe cale de dispariție astăzi, iar istoria sa evolutivă rămâne în mare parte necunoscută. „Specia ar putea dispărea înainte de a descifra misterele originilor sale”, notează autorii. Dincolo de știință, povestea are și o ancoră locală.

Numele speciei este un omagiu adus comunei Villeveyrac, care a sprijinit săpăturile ani la rând. Primarul Christophe Morgo a salutat decizia, iar un mulaj al maxilarului urmează să fie expus în colecția de fosile a orașului.

Astfel, un fragment de 83 de milioane de ani leagă un sat francez de o descoperire care rescrie cartea evolutivă a reptilelor.