Arheologii din China au identificat un zid fortificat, cu o vechime de 2.800 de ani, localizat în provincia Shandong. Zidul, ce pătrunde printr-o trecătoare montană îngustă, a fost inițial ridicat în jurul anului 800 î.Hr. și măsura aproximativ 10 metri lățime.
În perioada Statelor Combatante, între anii 475 și 221 î.Hr., zidul a fost lărgit la aproximativ 30 de metri.
În proximitate, au fost descoperite rămășițe de locuințe, drumuri și șanțuri, iar vârsta zidului a fost stabilită prin datarea cu radiocarbon a fosilelor de animale și vegetație din același strat arheologic. Această descoperire a sugerat o reevaluare a istoriei construcțiilor defensive din China.
Însă, experți cum ar fi Gideon Shelach-Lavi de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, susțin că zidul nou descoperit nu poate fi considerat parte a Marelui Zid Chinezesc. Zidul a fost ridicat într-o perioadă fragmentată a Chinei, când țara era împărțită în multiple state în conflict permanent.
Un exemplu notabil de astfel de construcție este Marele Zid al Qi, cunoscut pentru extinderea sa din provincia Shandong până la Oceanul Pacific, cu o lungime ce depășea 322 km.
Totuși, zidul descoperit recent nu aparține acestei fortificații, căci Marele Zid al Qi a fost construit mai târziu, în jurul anului 441 î.Hr., potrivit profesorului Yuri Pines.
Locația noului sit indică existența unei garnizoane permanente ce aparținea probabil statului Qi, încercând să blocheze trecătoarea îngustă cu un zid fortificat.
Profesorul Pines subliniază importanța strategică a acestei structuri, chiar dacă nu corespunde unei extinderi masive precum Marele Zid al Qi. Marele Zid Chinezesc, în forma sa cunoscută, a început să fie ridicat sub domnia împăratului Qin Shi Huang și a suferit numeroase modificări în timpul dinastiei Ming.
Acesta avea rolul de a apăra împotriva invaziilor triburilor nordice. Construcția a integrat inclusiv secțiuni din structuri defensive mai vechi din diferite state, cum ar fi Marele Zid al Qi, pentru a crea o barieră unificată.
