Cu 7.000 de ani în urmă, lângă actualul oraș Vráble din Slovacia, s-a întâmplat ceva care sfidează orice explicație simplă. Arheologii au scos la lumină 77 de schelete fără cap, îngropate cu o grijă care contrazice violența pe care o sugerează imaginea de ansamblu.
Situl, descoperit inițial în 2012, părea o așezare neolitică obișnuită – aproximativ 300 de case grupate în trei cartiere, înconjurate de un șanț de apărare. Morminte izolate au ieșit la iveală în 2016 și 2017, dar abia în 2022 săpăturile au dezvăluit adevărata dimensiune a enigmei.
În interiorul șanțului zăceau 77 de trupuri decapitate, toate lipsite de cranii – cu o singură excepție: un copil, al cărui cap rămăsese pe umeri. De ce această diferență? Nimeni nu știe încă.
O decapitare dibace, nu violentă
Corpurile fuseseră îngropate aproximativ în aceeași perioadă, dar fără o ordine aparentă la prima vedere. Totuși, cercetătorii au observat curând că nu era vorba de o aruncare haotică, ci de așezări repetate, după un tipar bine stabilit.
Cadavrele nu fuseseră victimele unui raid sângeros sau ale unei molime. O examinare atentă a oaselor a arătat că decapitările nu s-au făcut cu forță brută, ci cu o precizie aproape chirurgicală.
„Este clar că a avut loc o manipulare intenționată a rămășițelor, iar îndepărtarea craniilor a fost dibace, nu violentă”, a explicat dr. Katharina Fuchs, antropolog biolog la Universitatea din Kiel. Modul în care fuseseră depuse trupurile sugera un ritual repetat, plin de semnificație.
Poate că era vorba de sacrificii umane sau de o obsesie pentru capul omului – simbol al personalității și al vieții în majoritatea culturilor.
Unde au ajuns craniile?
Marea întrebare rămâne însă: unde au ajuns capetele? În șanțul exterior s-au găsit doar câteva fragmente minuscule, iar restul au dispărut fără urmă.
Pentru a desluși misterul, cercetătorii trebuie să renunțe la gândirea modernă și să încerce să intre în mintea unui fermier din Europa Centrală de acum șapte milenii.
Profesorul Martin Furholt, tot de la Universitatea din Kiel, subliniază că acele practici erau încadrate într-un univers de sens complet diferit de al nostru, ceea ce face interpretarea extrem de dificilă.
Fără o mașină a timpului, singura soluție sunt metodele științifice: analize de izotopi și de ADN care vor putea dezvălui originea, dieta și legăturile de rudenie ale celor 77 de indivizi. Până acum nu s-a descoperit niciun sit similar în apropierea localității Vráble.
Pentru a găsi paralele, arheologii privesc mai departe – spre sud-estul Europei și, mai ales, spre sud-vestul Asiei, unde îndepărtarea craniilor înainte de înmormântare era o practică bine documentată.
Aceste asemănări sugerează că scenele din Slovacia nu pot fi înțelese izolat, ci doar într-un context regional vast, care leagă culturi dispărute de acum milenii.
