La aproape 700 de metri adâncime, în Fosa Tonga, un rechin-goblin a fost surprins în habitatul său natural, stabilind un record absolut pentru ordinul său.

Întâlnirea a avut loc în 2024, în timpul expediției Inkfish Open Ocean, când o cameră cu momeală, montată pe un lander de fund, a capturat imagini cu această creatură aproape legendară.

Pentru Alan Jamieson, coautor al studiului, momentul a fost uluitor: nu crezuse vreodată că va vedea vie una dintre cele mai carismatice ființe ale adâncurilor.

Descoperirea neașteptată dintr-o arhivă video

Cu puțin timp înainte, un alt exemplar fusese descoperit într-un mod la fel de neașteptat. Nu în timpul unei expediții noi, ci într-o înregistrare video arhivată, realizată în 2019 de vehiculul telecomandat Hercules la bordul navei E/V Nautilus.

Imaginile, stocate într-o arhivă publică, arătau un rechin-goblin înotând lângă un munte submarin la nord-vest de Insula Jarvis.

Aaron Judah, doctorand la Universitatea din Hawaii, a fost șocat când colegii de la Centrul de Cercetare a Animalelor de Adâncime i-au povestit, în 2025, despre posibila apariție. După ce a verificat filmarea, confirmarea a venit prompt.

Cum observațiile rescriu limitele speciei

Ambele observații, publicate acum în Journal of Fish Biology, rescriu ceea ce știam despre această specie. Până acum, rechinii-goblin – cu botul lor alungit și descendența străveche, porecliți „fosile vii” – fuseseră văzuți vii doar după ce pescarii îi trăseseră la suprafață.

Nimeni nu îi documentase sănătoși, în voie, în mediul lor real. Mai mult, cele două locații, în Pacificul central , extind semnificativ aria cunoscută a speciei, care fusese limitată la zone precum Japonia, Australia sau coasta de vest a Statelor Unite.

Cea de-a doua observație, din Fosa Tonga, a adus o surpriză și mai mare: rechinul a fost găsit cu aproape 700 de metri mai adânc decât orice înregistrare anterioară a speciei, depășind totodată recordul de adâncime pentru întregul ordin Lamniformes – grupul care include rechini albi, pelagici și mako.

Pentru Aaron Judah, a vedea „cel mai iconic dintre toți rechinii de adâncime” în viață și sănătos a fost o onoare unică. Pe lângă emoție, descoperirea are consecințe practice: o specie nu poate fi protejată sau inclusă în planuri de gestionare dacă prezența sa rămâne necunoscută.

Noi astfel de observații demonstrează, spune Judah, cât de multe mai avem de explorat în oceanul care ne este casă.