În fiecare zi, sute de miliarde de litri de apă sunt scoși din adâncurile Pământului. Efectul nu se oprește la seceta locală – resimțim consecințele chiar și în mișcarea întregii planete.
Un studiu din 2023 a arătat că, între 1993 și 2010, epuizarea apelor subterane a împins polul de rotație al Pământului cu aproximativ 31,5 inci, adică 80 de centimetri.
Polul nu este static; se deplasează mereu, pe măsură ce masele de apă, gheață și alte elemente se rearanjează pe suprafața globului. Când oamenii pompează apă din acvifere, aceasta ajunge în cele din urmă în oceane, iar echilibrul planetei se modifică imperceptibil, dar măsurabil.
Mecanismele fizice din spatele derivei polare
Oamenii de știință caută de mult factorii care influențează această derivă. Topirea ghețarilor și curenții oceanici sunt deja cunoscuți, dar apa subterană s-a dovedit o piesă surprinzătoare.
Cercetătorii conduși de Ki-Weon Seo, geofizician la Universitatea Națională din Seul, au estimat că, la nivel mondial, s-au pierdut aproximativ 2.150 de gigatone de apă subterană în cei 17 ani analizați. Fizica din spatele fenomenului este simplă.
Rotația Pământului depinde de distribuția masei, exact cum un titirez se învârte altfel dacă i se adaugă o greutate pe o parte. NASA compară efectul cu acest joc: planeta continuă să se rotească, dar axa sa se înclină ușor.
Studiul a descoperit că regiunile de latitudine medie – vestul Americii de Nord și nord-vestul Indiei – au un impact disproporționat. Pierderile masive de acolo sunt cele care contribuie cel mai mult la deplasarea polului.
Amprenta umană asupra echilibrului terestru global
Aceeași cantitate de apă pierdută a provocat și o creștere a nivelului mării cu 6,24 milimetri. „Polul de rotație al Pământului se schimbă de fapt foarte mult”, a spus Seo.
„Studiul nostru arată că, dintre cauzele legate de climă, redistribuirea apelor subterane are de fapt cel mai mare impact asupra deplasării polului de rotație. ” În 2026, un alt studiu publicat în Journal of Geodesy a reconfirmat că schimbările în stocarea apei pe uscat rămân esențiale.
Cercetătorii încearcă acum să reconstituie înregistrări istorice mai vechi, folosind noi instrumente precum TWSTORE și ML-TWiX. Totuși, o concluzie este clară: extragerea apei de către om lasă o amprentă măsurabilă chiar asupra axei planetei.
