Un mister cosmic care părea imposibil de descifrat tocmai a fost spulberat. Timp de ani, astronomii s-au lovit de un semnal radio ciudat, care bătea toate regulile cunoscute. Semăna cu pulsarii, dar se rotea mult prea încet – dincolo de orice limită pe care fizica o considera posibilă.
Acum, o echipă condusă de un doctorand de la Universitatea din Sydney a găsit răspunsul, iar cheia stă într-un dans cosmic extrem de violent.
Amprenta spectrală dezvăluie mecanismul
Kovi Rose și colegii săi au studiat sistemul binar numit ASKAP J1745-5051. Acolo, o pitică roșie și o pitică albă orbitează una în jurul celeilalte într-un ritm amețitor: o rotație completă durează doar 1,3 ore.
Distanța dintre ele este atât de mică, încât pitica albă – un cadavru stelar ultra-dens – suge materie din straturile exterioare ale însoțitoarei sale. Este exact definiția unei variabile cataclismice, un fenomen cunoscut, dar care nu fusese niciodată legat direct de acest tip de semnal radio.
Lumina captată de la acest sistem a dezvăluit o amprentă spectrală limpede: semne chimice care apar doar atunci când materia este înghițită de pitica albă. Dovezile directe care lipseau până acum au apărut în sfârșit.
Cercetătorii cred că semnalul radio este produs când câmpurile magnetice ale celor două stele se ciocnesc cu particulele electrizate care traversează spațiul dintre ele. Nu este doar o emisie radio: ASKAP J1745-5051 eliberează și raze X, fiind doar al treilea sistem de acest gen descoperit vreodată.
Piatra Rosetta a astronomiei
Razele X urmează același ciclu de 1,3 ore, dar nu ating vârful în același moment cu undele radio. Asta înseamnă că sunt produse în zone diferite ale sistemului – probabil acolo unde materia este încălzită la temperaturi extreme.
Un alt detaliu straniu este că semnalul radio nu are o frecvență fixă: variază ușor, cu o structură complicată de vârfuri. Pentru a înțelege de ce, oamenii de știință au găsit o paralelă chiar în propria noastră curte cosmică.
Satelitul lui Jupiter, Io, face exact același lucru atunci când energizează particulele din câmpul magnetic gigant al planetei. Modulația intensității vine de la plasma locală, care acționează ca un fel de ecran ce interferează cu emisia radio focalizată.
Cu atâtea date la dispoziție – lumină optică, raze X, unde radio, un ciclu complet – ASKAP J1745-5051 a fost botezat „piatra Rosetta” a astronomiei.
Acest sistem le va permite cercetătorilor să umple golurile și să deosebească semnalele LPRT care vin de la variabile cataclismice de cele cu alte cauze fizice. Un semnal care părea să sfideze logica are acum o explicație – și e doar începutul.
