La începutul acestui an, un tânăr de 23 de ani, complet ignorant față de rigorile matematicii formale, a captat atenția lumii academice cu o afirmație care părea desprinsă dintr-un scenariu SF: reușise să dezlege, cu ajutorul ChatGPT, o serie de conjecturi lăsate moștenire de legendarul matematician Paul Erdős.
A fost doar un semnal de alarmă. Luna trecută, OpenAI a mers și mai departe, anunțând cu fast că sistemul lor artificial a doborât o problemă veche de 80 de ani, tot semnată de Erdős – enigma „distanței unitare”.
Declarația oficială suna triumfalist: pentru prima dată, o inteligență artificială rezolvase autonom o enigmă deschisă, centrală pentru un domeniu întreg al matematicii.
Experții avertizează împotriva iluziilor generate de mașini
Dar cât de multă substanță se ascunde în spatele acestor valuri de entuziasm? În culisele laboratoarelor și ale facultăților de matematică, îndoiala crește vertiginos. Cel mai dur semnal de alarmă a venit acum, sub forma unei declarații formale semnate de peste 150 de experți din întreaga lume.
Documentul, intitulat „Declarația de la Leiden privind IA și matematica”, este un avertisment direct către guverne: nu lăsați hype-ul tehnologic să vă orbească.
Vicepreședinta Uniunii Internaționale de Matematică, Ulrike Tillmann, a subliniat, într-un comunicat care însoțește textul de 11 pagini, că IA ridică întrebări fundamentale care nu pot fi ignorate.
Viitorul cercetării, spune ea, trebuie să rămână ancorat în judecata umană, în transparență și în valorile comune ale comunității matematice. Sub aparența unor soluții strălucitoare, se ascunde o capcană periculoasă.
Leslie Ann Goldberg, șefa departamentului de informatică de la Universitatea din Oxford și una dintre semnatare, avertizează că instrumentele automatizate produc adesea argumente plauzibile, dar fundamental nesigure – sau chiar eronate.
Diferența dintre o demonstrație corectă și una falsă devine aproape imposibil de sesizat, iar aceasta este o problemă gravă, pentru că matematica și informatica teoretică se construiesc pe fundația unor rezultate anterioare, în care cercetătorii trebuie să aibă încredere oarbă.
Presiunile sistemice și costurile ascunse ale inovației digitale
Dincolo de dezbaterea științifică, declarația scoate la lumină o presiune sistemică. Mulți academicieni se află într-o poziție extrem de fragilă: atragerea de finanțări noi devine o misiune aproape imposibilă, în timp ce valul de interes pentru IA îi împinge să susțină tehnologia cu orice preț.
Industria oferă locuri de muncă bine plătite, resurse de calcul uriașe și provocări intelectuale tentante, într-o eră marcată de subfinanțarea cronică a învățământului superior și de angajări universitare tot mai precare. Tentaculele problemei se întind și mai departe.
Documentul amintește de implicarea industriei IA în programe militare și de supraveghere în masă, de dezvoltarea unor instrumente care amplifică dezinformarea și erodează democrația, precum și de costurile ecologice uriașe. Este o mustrare care nu se oprește la granițele matematicii.
Comunitatea științifică mai largă resimte deja efectele: procesul de evaluare inter pares riscă să fie contaminat de iluzii generate de mașini. Iar matematicienii care nu și-au dat niciodată acordul pentru a alimenta aceste sisteme își văd munca folosită fără permisiune.
Rodrigo Ochigame, antropolog specializat în IA la Universitatea din Leiden și coautor al declarației, descrie situația ca fiind profund alarmantă.
În timp ce OpenAI și alți giganți tehnologici își etalează triumfurile, rămâne de văzut dacă vocea a 150 de experți va fi suficient de puternică pentru a schimba cursul unei revoluții care, poate, nu este chiar atât de revoluționară pe cât pare.
