Un actor de caracter i-a spus jurnalistei să se ducă dracului. Ralph Ineson, cunoscut pentru roluri din filme de groază și seriale istorice, a avut cea mai scurtă replică la aflarea veștii: un refuz categoric, fără menajamente.

Nu era vorba despre o persoană reală, ci despre o inteligență artificială botezată Tilly Norwood, prezentată ca actriță în paginile revistei The New York Times. Tilly Norwood nu există.

Este o construcție digitală, creată de fosta actriță Eline Van der Velden, care a fondat compania Particle 6 Productions. Revista i-a dedicat un așa-zis portret, cu un titlu care suna ca o declarație de uimire: „Mă ocup cu realizarea de portrete ale vedetelor.

Nimic nu m-a pregătit pentru Tilly Norwood”. Subtitlul mergea și mai departe, vorbind despre „actrița AI despre meseria ei, viitorul filmului și modul în care ea nu intenționează în niciun caz să ne omoare”. O ironie voită, după cum avea să se vadă.

Reacția publicului față de această manevră publicitară

Autoarea materialului, Taffy Brodesser-Akner, nu a scris un elogiu. A construit un text de aproape 8.000 de cuvinte care disecă absurditatea exercițiului. A întrebat cum se face, de fapt, un profil al unui model artificial, și a găsit doar gol. Dar cititorii nu au iertat platforma oferită.

Reddit a fost primul care a erupt: „Taffy a mărșăluit alături de noi în greva scenariștilor. Faptul că a scris asta este dezamăgitor. ” Altcineva a spus că, deși tonul e satiric, este „dezamăgitor că a irosit atât de mult timp pe o manevră publicitară”.

Secțiunea de comentarii a NYT a fost și mai dură. Un cititor a scris: „O actriță AI? Nu există așa ceva, la fel cum nu există un jurnalist AI, un instalator AI sau un cal AI. ” Comentariul a adunat peste 1.500 de aprecieri.

Același cititor avertiza: „Cuvintele au semnificații și nuanțe, la importanța cărora jurnalismul ar trebui să fie atent. Mai ales în era incipientă a IA. ”

Arta rămâne o experiență umană inimitabilă

Brodesser-Akner ajunge, de fapt, la aceeași concluzie. Pe măsură ce scrie, oboseala se instalează. La început crede că e jet lag, apoi realizează că e senzația de a sta toată ziua în fața unui computer. „Era subiectul.

Era încercarea de a săpa în adâncurile a ceva și de a nu găsi nimic”, mărturisește jurnalista. Reflectează asupra propriei cariere: de ce face profiluri ale artiștilor? Ca să înțeleagă persoana din spatele artei, pentru că, spune ea, „arta este persoana”.

Dacă asta e valabil, atunci Tilly Norwood nu poate fi artă. Concluzia ei e tăioasă: Tilly nu ar fi putut fi pusă în „Citizen Kane”, dar ar putea fi băgată într-un serial de streaming conceput să fie urmărit pe jumătate, în timp ce faci altceva, produs de directori care se uită doar la audiență.

Un gând care îngheață, mai ales pentru cei care cred că arta înseamnă mai mult decât o interfață goală.