Oceanul Arctic nu mai este același. O transformare tăcută, dar de proporții, s-a petrecut chiar sub stratul de gheață care se retrage într-un ritm fără precedent. Consecința directă: apa însăși și-a schimbat chimia, iar efectele se resimt de la cele mai mici organisme până la balene.

Un studiu publicat în Communications Earth & Environment trage un semnal de alarmă pe care puțini l-ar fi anticipat. Retragerea masivă a gheții marine nu a adus, așa cum se credea, o explozie de viață în ocean.

Dimpotrivă. Oamenii de știință au observat că, din 2009, nivelurile de nitrați – elementul vital pentru fitoplancton – au început să scadă constant. Fără acești nutrienți, baza întregului lanț trofic se clatină.

Mecanismele chimice din spatele declinului nutrienților

Echipa de la Universitatea din Edinburgh a analizat peste două decenii de date colectate din Strâmtoarea Fram, culoarul principal prin care apele arctice se scurg în Atlantic.

Ce au descoperit acolo a fost o coincidență sinistră: exact când pierderea gheții a accelerat, concentrațiile de nitrați au intrat într-un declin ireversibil. Mecanismul? Platformele continentale de mică adâncime, odinioară protejate de un capac de gheață, sunt acum expuse la lumină.

Aceasta a amplificat un proces natural numit denitrificare bentonică – practic, nitrații sunt transformați în azot gazos și eliminați complet din apă.

„Ani de zile s-a crezut că pierderea gheții va stimula fitoplanctonul, pentru că mai multă lumină pătrunde în ocean”, explică Marta Santos-García, doctorandă la Școala de Geoștiințe a Universității din Edinburgh și coautoare a studiului.

„Acum, descoperirile noastre arată că această relație s-a inversat. ”

Consecințe ireversibile pentru echilibrul climatic global

Oceanul Arctic a trecut de la un sistem în care lumina era factorul limitativ, la unul în care nitrații dictează ritmul. Consecințele nu se opresc la plancton. Peștii, păsările marine, mamiferele – toți cei care depind de această rețea alimentară resimt deja efectele.

Și nu doar local: reducerea fitoplanctonului înseamnă mai puțin dioxid de carbon absorbit din atmosferă. Rolul Arcticii în reglarea climei globale este, astfel, serios afectat.

Profesorul Raja Ganeshram, coordonatorul proiectului, spune fără ocolișuri că ecosistemul arctic a depășit un punct critic în jurul anului 2009. „Modul în care această schimbare se propagă de-a lungul lanțului trofic trebuie monitorizat atent.

Implicațiile sunt profunde, inclusiv pentru pescuitul comercial din Atlanticul de Nord”, avertizează el. Cercetătorii sunt categorici: dat fiind că topirea continuă, este extrem de puțin probabil ca Oceanul Arctic să mai revină vreodată la condițiile de dinainte.

Pragul a fost depășit, iar apa nu mai e ce-a fost.