La doar 14 ani, Amy Peckham-Driver a fost copleșită de dureri menstruale atât de atroce încât și-a pierdut cunoștința într-o toaletă. Deși a îndrăznit să întrebe medicii dacă ar putea suferi de endometrioză, răspunsul a fost categoric: prea tânără pentru o asemenea afecțiune.

În schimb, i s-au prescris contraceptive, cu promisiunea că acestea vor atenua suferința. Ceea ce a urmat pentru Amy este, din păcate, o realitate amară pentru nenumărate femei: o așteptare chinuitoare de ani de zile pentru un diagnostic corect.

Abia la vârsta de 27 de ani, Amy a primit în sfârșit confirmarea: endometrioză infiltrativă profundă, o formă severă care îi afecta deja toate organele din pelvis.

„Simțeai că sănătatea ți se destramă în fața ta și nu poți face nimic, în afară de a fi trimisă acasă cu anticoncepționale”, povestește ea, mărturisind că s-a simțit „manipulată medical”.

Un nou raport recent, aduce în prim plan o cifră alarmantă: timpul mediu de așteptare pentru diagnosticarea endometriozei a atins pragul de nouă ani și patru luni.

Această realitate este cu atât mai dureroasă cu cât simptomele pot fi de-a dreptul severe, transformând viața de zi cu zi într-o luptă continuă.

Endometrioza, o afecțiune care afectează aproximativ una din zece femei, se manifestă atunci când țesut similar cu mucoasa uterului, cunoscut sub numele de endometru, se dezvoltă în afara cavității uterine.

Această proliferare anormală poate genera dureri pelvine severe, menstruații abundente și debilitante, oboseală cronică, dificultăți majore de fertilitate și disconfort intens în timpul sau după actul sexual. Parcursul medical al femeilor afectate este adesea presărat cu obstacole și neînțelegeri.

Datele furnizate de organizația Endometriosis UK subliniază o imagine sumbră a parcursului medical: 39% dintre femeile chestionate au vizitat medicul de familie de cel puțin zece ori înainte ca suspiciunea de endometrioză să fie luată în serios.

Mai mult, aproape jumătate dintre cele care au ajuns la spital au fost externate fără a primi vreun tratament. După ani de suferință, Amy, confruntată cu listele lungi de așteptare din sistemul public de sănătate, a fost nevoită să își plătească intervenția chirurgicală în sistemul privat.

Chirurgul care a operat-o i-a descris pelvisul într-un mod șocant: „arăta de parcă ar fi explodat o bombă”. Și totuși, chiar și după această intervenție, boala continuă să evolueze. Experiența lui Amy nu este singulară.

La fel ca Amy, Ami Clarke, acum în vârstă de 28 de ani, a început să resimtă simptome la vârsta de 13 ani, dar a primit un diagnostic clar abia un deceniu mai târziu. Durerile erau atât de puternice încât a fost nevoită să renunțe la locul de muncă.

„Nu mă puteam concentra la serviciu pentru că eram în permanență în durere”, mărturisește ea. O altă poveste similară este cea a lui Faye Ramsey, în vârstă de 31 de ani, care a traversat ani de diagnosticări eronate, fiindu-i adesea atribuit sindromul de colon iritabil sau stresul.

Chiar înainte de o intervenție chirurgicală, un medic i-a declarat că nu crede că va găsi endometrioză. Operația a dovedit însă contrariul: boala era prezentă. Specialiștii atrag atenția că afecțiunea este încă subdiagnosticată.

Emma Cox, director executiv al Endometriosis UK, punctează o realitate dureroasă: „Endometrioza a fost neglijată prea mult timp, iar femeile suportă ani de durere și incertitudine.”

Organizația militează activ pentru ca afecțiunea să fie recunoscută și tratată ca o boală cronică frecventă, solicitând autorităților reducerea timpului mediu de diagnostic la cel mult un an până în 2030.