Ziua în care mumia lui Ramses al II-lea a ridicat brațul stâng

În 1902, când mai mulți oameni de știință examinau mumia celebrului faraon în recent inauguratul Muzeu Egiptean din Cairo, a avut loc un eveniment care i-a șocat pe cei adunați acolo și despre care au scris chiar și romancieri de talia lui Pierre Loti și Vicente Blasco Ibañez.

După ce a fost descoperită, în 1881, în ascunzătoarea din Deir el-Bahari, alături de mulți dintre tovarășii săi faraonici, mumia lui Ramses al II-lea a fost dusă la Cairo și adăpostită în Muzeul Boulaq, precursorul actualului Muzeu Egiptean, unde a fost studiată de savanții vremii.

În 1886, în fața unui număr mare de specialiști, mumia lui Ramses cel Mare a fost desfăcută în mod solemn de cea mai înaltă autoritate arheologică a țării, francezul Gaston Maspero, directorul general al Serviciului de Antichități Egiptene, care a confirmat identitatea faraonului datorită unei inscripții de pe giulgiu.

De la Boulaq la Piața Tahrir

Maspero nu numai că a îndepărtat bandajele de pe mumie, ci a dezvăluit și trei inscripții gravate pe sicriu: prima relata cum a fost restaurată mumia în timpul lui Herihor (1106-1077 î.e.n.).

Celelalte două inscripții relatau transferurile prin care a trecut mumia marelui faraon, mai întâi de la locul său inițial la mormântul tatălui său, Seti I, și apoi la mormântul reginei Inhapy din dinastia a XVII-a (circa 1540 î.e.n.).

• Citește despre Ramses al II-lea, mumia care a avut nevoie de pașaport

Mumia lui Ramses al II-lea, care se afla într-o stare destul de bună, a fost în cele din urmă adăpostită într-o cameră specială și protejată sub un capac de sticlă.

În 1902, actualul sediu al Muzeului Egiptean din Cairo a fost inaugurat în Piața Tahrir, o clădire neoclasică de mari dimensiuni proiectată de arhitectul francez Marcel Dourgnon.

Mumiile regale, inclusiv cea a lui Ramses, au fost aranjate la primul etaj al clădirii, deși nu erau expuse publicului. De fapt, mumiile regale nu puteau fi văzute decât de vizitatori iluștri și numai în cazuri excepționale.

Printre acești vizitatori s-au numărat romancieri de prestigiu precum Pierre Loti și Vicente Blasco Ibañez.

• Citește despre Tratatul de la Kadesh: Primul tratat de pace din lume

Ramses se mișcă!

În acea vreme, se vorbea deja despre magia mumiilor și posibilele blesteme, iar romanele cu mumii malefice care reveneau la viață începuseră să prindă la cititori.

Loti, care a vizitat muzeul în 1907, însoțit de directorul Gaston Maspero, a fost impresionat de o anumită poveste care i-a fost relatată de unul dintre curatorii muzeului, un episod amintit și de scriitorul spaniol Blasco Ibañez.

În lucrarea „Călătoria unui romancier în jurul lumii”, Blasco Ibañez povestește următoarele:

„Adevărul este că mumia lui Ramses al II-lea, fără să-și piardă imobilitatea, stând culcată, și-a ridicat una dintre mâini, lovind capacul de sticlă. Toți gardienii egipteni ai muzeului, care urmăriseră cu oarecare îngrijorare sosirea teribilului personaj, fără să-l piardă din vedere nici o clipă în noua sa instalație, au fost imediat conștienți de trezirea lui. Au alergat panicați spre uși, luptându-se pentru cine să scape primul. Unii s-au rostogolit pe scări; alții au au avut nevoie de îngrijiri medicale pentru că se aruncaseră cu capul înainte prin vitralii, căzând în grădina din imediata apropiere.”

O explicație logică

Dar chiar și-a ridicat Ramses al II-lea brațul stâng, stârnind frica celor care îl priveau în acel moment? Ei bine, așa se pare, dar explicația pentru acest lucru este destul de simplă: mumia faraonului nu se afla într-un mediu controlat la momentul respectiv, iar o schimbare bruscă de temperatură a făcut ca tendoanele brațului să se contracte spontan, iar membrul să se ridice ușor.

Blasco Ibañez însuși explică acest lucru în cartea sa:

„Articulațiile mumiei au suferit dilatarea pe care căldura o produce asupra anumitor materiale, iar unul dintre brațe se mișca spasmodic.”

De fapt, în acea zi, omul de știință britanic Sir Grafton Elliot Smith studia și fotografia mumia lui Ramses al II-lea.

În timp ce asistentul său a început să îndepărteze bandajele care acopereau brațul monarhului, fibrele lungi și comprimate ale membrului s-au contractat brusc.

În acel moment, oamenii de știință care se aflau deasupra cadavrului s-au dat înapoi, tresărind când l-au văzut pe bătrânul faraon mișcându-și un braț, părând să se trezească din somnul său milenar și făcând un gest care părea a fi o comandă.

Evident, nu s-a întâmplat nimic supranatural, iar mumia regelui nu a vrut să indice nimic. Dar dacă ar fi fost posibil, ce le-ar fi spus Ramses celor adunați acolo?

Nu vom ști niciodată, dar, ani mai târziu, celebrul egiptolog John Romer nu s-a putut abține să spună:

„Dacă ar fi putut vorbi, cu siguranță că bătrânul faraon ar fi ordonat să fie trimis înapoi pe dealurile blânde ale Tebei.”