Wilhelm Kühne, savantul care a extras imagini de pe retina unui criminal decapitat

Care este ultimul lucru pe care îl vedem înainte de moarte? De mai bine de un secol, oamenii de știință se întreabă dacă, având în vedere că ochiul este ca o cameră de fotografiat, ar fi posibil să captăm imaginea ultimului lucru pe care îl vedem în timpul vieții.

La mijlocul secolului XVII, călugărul iezuit Christopher Scheiner anunța că a observat o imagine pe retina unei broaște disecate. După toate probabilitățile, aceasta este prima mențiune referitoare la o „imagine optografică”, termen care a intrat în uz abia în secolul XIX.

Wilhelm Kühne, savantul care a extras „imagini” din ochii unui iepure decapitat
Wilhelm Kühne. Foto: Wikimedia

În anii care au urmat, diverse lucrări literare și filozofice pline de imaginație au explorat posibilitatea recuperării imaginilor imprimate pe retină.

Nașterea fotografiei a introdus conceptul de fixare permanentă a unei imagini produse de o lentilă. În anii 1870-1880, fiziologul german Wilhelm Kühne a conceput un procedeu prin care a reușit să observe detaliile fixate pe retina ochiului, cel puțin temporar, prin utilizarea de substanțe chimice.

Procedeul lui Kühne se baza pe rodopsină (sau „purpura vizuală”), o substanță prezentă în retină și descoperită în 1876 de Franz Boll, potrivit Colegiului Optimetriștilor din Londra.

Chiar și după moarte, rodopsina se albește atunci când reacționează la lumina transmisă prin cristalin. Ca să se poată observa această reacție fotochimică, ochiul trebuia extras din cap și tratat chimic imediat după moartea subiectului.

Kühne a început să facă experimente după ce a observat accidental pe retina unei broaște imaginea estompată a lămpii cu flacără pe care o folosea în laborator. Experimentele ulterioare, menite să confirme această observație, au fost efectuate în principal pe iepuri plasați în fața unei ferestre luminoase, dar au inclus și un infam subiect uman.

Imaginile rezultate au fost numite optograme. O optogramă apare ca o imagine albă pe un fundal roșu sau violet. Spre deosebire de un negativ fotografic, în ochi, zonele luminoase și cele întunecate nu sunt inversate.

Wilhelm Kühne, savantul care a extras „imagini” din ochii unui iepure decapitat
Optograma (imagine de pe retina unui iepure) obținută folosind o soluție de alaun pentru a fixa rodopsina din ochi ca negativ fotografic. În imagine se vede fereastra spre care iepurele era orientat înainte de a fi ucis și disecat. Imaginea a fost realizată în 1878 de fiziologul german Wilhelm Kühne. Foto: Wikimedia

Iată cum a descris Kühne unul dintre experimentele sale:

„Un iepure albinos, după ce a fost ținut 15 minute în întuneric, a fost decapitat; sub lampa cu vapori de sodiu, un ochi a fost scos și fixat pe marginea unui suport de plută, cu ajutorul unor ace. Ochiul a fost plasat într-o cameră obscură, cu corneea apăsând ușor pe diafragmă. Imaginea era vizibilă pe scleră, de o parte și de alta a nervului optic…”

„După aceea, perdeaua galbenă a fost îndepărtată de pe geam, iar ochiul, după cinci minute de expunere, a fost scos, tăiat în două și examinat la lumină slabă. Am scos preparatul la lumina zilei și l-am arătat mai multor martori.”

„Pe retină era evidentă o pată difuză mai distinctă și mai luminoasă, ale cărei dimensiuni mici corespundeau celor ale imaginii văzute anterior de mine și a cărei poziție m-a făcut să fiu deja sigur că era vorba de o optogramă.”

Ideea că ochiul cuiva „fotografiază” chiar ultima clipă de viață a avut un impact foarte puternic asupra imaginației contemporanilor lui Kühne. Oamenii credeau că optogramele obținute de la victimele unor crime puteau ajuta la identificarea agresorilor.

Din relatările ziarelor de epocă știm că, în aprilie 1877, poliția din Berlin a fotografiat ochiul doamnei von Sabatzky (victima unei crime), pentru eventualitatea în care imaginea ar fi fost de folos ulterior.

Veștile despre experimentele lui Kühne au ajuns chiar și la Londra. De pildă, în 1888, detectivilor care investigau crimele lui Jack Spintecătorul li s-a prezentat propunerea să încerce tehnica germană.

O ilustrație care reprezintă poliția descoperind cadavrul lui Catherine Eddowes, una dintre victimele lui Jack Spintecătorul, la sfârșitul lui septembrie 1888. Foto: Wikimedia

Desigur, tehnica ar fi fost eficientă doar dacă victima ar fi fost descoperită și operată la câteva minute de le comiterea crimei. Chiar și faimosul scriitor Jules Verne, în cartea „Frații Kip” (1902), a perpetuat ideea că știința optografiei ar putea avea o aplicare în criminalistică.

În 1975, la aproape un secol de la conceperea primelor optografii, poliția din Heidelberg, Germania, l-a invitat pe fiziologul Evangelos Alexandridis să reevalueze experimentele lui Kühne pentru a afla dacă acestea puteau fi folosite în investigațiile medico-legale.

Alexandridis a produs câteva optograme de la iepuri care fuseseră anesteziați și plasați în fața unor panouri cu imagini cu contrast ridicat (dintre care una era un portret al lui Salvador Dali) înainte de a fi uciși.

Unele dintre imaginile observate pe retina iepurilor au fost conservate prin fotografiere. Aceasta a fost ultima ocazie în care a avut loc o cercetare științifică serioasă în domeniul optografiei.

Wilhelm Kühne, savantul care a extras „imagini” din ochii unui iepure decapitat
Foto medalion: schema conturului observat de Wilhelm Kühne pe retina criminalului Erhard Gustav Reif. Imagine: Pinterest / Wikimedia

Singurul și unicul caz de „optogramă umană” este, prin urmare, cea realizată după ochiul lui Erhard Gustav Reif, în noiembrie 1880. După ce și-a înecat copiii în Rin, acesta a fost executat prin ghilotinare în curtea închisorii din orașul german Bruchsal.

Ochiul său stâng a fost extras la zece minute după executarea sentinței. Optograma lui Reif (spre deosebire de cea a iepurelui) nu s-a păstrat în original, ci doar o simplă schiță desenată de Kühne.

Reproducerea acestei schițe, preluată din lucrarea „Observații privind anatomia și fiziologia retinei”, scrisă de Kühne, a fost publicată în 1881.

Din imagine de observă că seamănă oarecum cu o lamă de ghilotină, deși ochii victimei fuseseră acoperiți cu câteva secunde înainte ca lama să cadă. Așadar, este posibil ca în imagine să fie reprezentate treptele pe care condamnatul a trebuit să le urce cu puțin timp înainte să moară.

Ca să știi mai mult, citește „100 de fotografii care au schimbat lumea”

O carte-album de colecție cu cele mai importante 100 de fotografii din istoria lumii și descrierea istoriei acestora. Momente mărețe din istorie imortalizate în 100 de fotografii! De la deschiderea mormântului faraonului Tutankhamon la primul zbor al fraților Wright, de la ciuperca atomică din Nagasaki la prima aterizare pe lună, cele 100 de fotografii marchează momentele cele mai importante din istoria omenirii. Acestea ne reamintesc nu numai că fotografia reține evenimentele majore din întreaga lume, dar și că este un mod de a aduce în atenția opiniei publice realitatea acestor evenimente. Această carte cu o realizare grafică de excepție ce include comentarii pentru fiecare imagine este pur și simplu de nelipsit din biblioteca ta.

„100 de fotografii care au schimbat lumea” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu