Wernher von Braun, născut la 23 martie 1912 în Wirsitz, pe atunci Germania, în prezent Polonia, a fost îndrăgostit de ideea călătoriilor spațiale grație poveștilor lui Jules Verne și H. G. Wells, dar mai ales lucrărilor științifice prezentate în cartea „Die Rakete zu den Planetenräumen” („Către spațiu cu racheta”) de sibianul Hermann Oberth, unul dintre părinții explorării spațiale.
De la idealism la crime în masă
Europa era implicată în cel de-Al Doilea Război Mondial, iar la acea vreme nimeni nu bănuia că germanii inventaseră o nouă armă devastatoare care, fără ca aceasta să fi fost intenția creatorilor ei, avea să înceapă cursa spațială.
La 20 iunie 1944, una dintre aceste rachete, pe care au numit-o A-4, a trecut pentru prima dată linia Karman, o limită situată la 100 de kilometri deasupra Pământului, ajungând în spațiul cosmic. Dar intenția naziștilor prin acest experiment nu era de a ajunge la stele, ci de a provoca cât mai mulți morți de partea inamicului.
În luna septembrie a aceluiași an, naziștii au început să lanseze rachete A-4 (încărcate cu explozibil) asupra orașelor Liège, Anvers și Londra, ca răspuns la raidurile de bombardament aliate asupra orașelor germane.
Până în acest moment, racheta balistică A-4 devenise V-2, sau Vergeltungswaffe 2, („Arma răzbunării 2”). A fost construită cu ajutorul sclavilor din lagărele de concentrare și se estimează că între 12.000 și 20.000 de persoane au fost ucise în timpul construcției sale.
Iar omul de știință care a dezvoltat racheta pe care germanii aveau să o folosească pentru bombardamente a fost același om care, ani mai târziu, avea să ajute Statele Unite să trimită un echipaj uman pe Lună: Wernher Von Braun.
Cu toate acestea, omul de știință nu împărtășea intenția naziștilor de a-i folosi invenția în scop militar:
„Este regretabil că rachetele noastre, născute din idealism, sunt folosite pentru a ucide. Ceea ce am proiectat pentru a deschide drumuri către alte planete nu poate fi folosit pentru a o distruge pe a noastră.”
„Armele-minune”
La începutul anului 1945, când înfrângerea Germaniei naziste era inevitabilă, von Braun, cu complicitatea fratelui său Magnus, un inginer chimist care luase legătura cu Aliații, și-a pregătit predarea în fața armatei americane.
La acea vreme, Statele Unite dezvoltaseră deja așa-numita Operațiune Paperclip, care consta în „capturarea” oamenilor de știință naziști specializați în așa-numitele „arme-minune ale celui de-Al Treilea Reich” (rachete și arme chimice), cu intenția de a-i pune în slujba Aliaților.
Von Braun și alți 500 de oameni de știință germani au fost recrutați de armata americană în schimbul exonerării de trecutul lor nazist. După ce a fost recrutat, von Braun (pe care unii l-au acuzat că este un oportunist) a declarat:
„Țara mea a pierdut două războaie mondiale, iar de data aceasta vreau să fiu de partea învingătorilor.”
În timp ce pentru unii istorici, von Braun (care, după propria sa mărturisire, a aderat la Partidul Nazist pentru a-și continua cercetările) a exploatat iluziile de grandoare ale lui Hitler, obsedat de construirea unei arme futuriste pentru a-și realiza propriile ambiții în domeniul explorării spațiale, pentru alții omul de știință a fost un erou, un vizionar care a câștigat cursa spațială pentru Statele Unite.
Fără să țină cont de trecutul lui, guvernul de la Washington i-a acordat lui Von Braun cetățenia americană în 1955.
Primele teste
Trimis în Alabama, Von Braun și colaboratorii săi au lucrat la dezvoltarea rachetei balistice Jupiter și a rachetelor Redstone, pe care NASA avea să le folosească pentru primele teste ale programului Mercury, primul program spațial american cu echipaj uman.
În 1960, după ce a transferat centrul de rachete la NASA, Von Braun a devenit director al Centrului Marshall pentru Zbor Spațial al agenției spațiale și a fost responsabil pentru proiectarea rachetei Saturn V, care, între 1969 și 1972, a transportat echipajele a șase misiuni Apollo pe Lună.
În această perioadă, Von Braun a apărut în emisiunile Disney, discutând despre spațiu și explorarea spațiului, acționând ca purtător de cuvânt al NASA și publicând o serie de articole intitulate „Man Will Soon Conquer Space” în revista comercială Collier.
Contrazicându-i pe criticii săi, care au insistat de nenumărate ori să reamintească trecutul întunecat al savantului, alții au susținut că von Braun nu a avut de ales atunci când a decis să lucreze pentru naziști:
„Asta nu era o opțiune, pentru că ar fi dus la propria arestare. Indiferent dacă Von Braun simpatiza sau nu cu abuzurile suferite de muncitorii sclavi, el nu era în măsură să negocieze termenii colaborării sale cu SS sau cu Hitler”, au argumentat ei.
O nouă eră: cucerirea spațiului
Cu toate acestea, fostul astronaut și prieten personal al lui von Braun, Michael Collins, avea să-și amintească:
„Cu von Braun, omenirea a intrat în epoca rachetelor, la bine și la rău. Într-adevăr, povestea lui Wernher von Braun este demnă de un film de la Hollywood. Datorită cunoștințelor sale în domeniul astronauticii, omul a ajuns pe Lună, iar Statele Unite au condus cursa spațială.”
Von Braun a fost, de asemenea, un foarte bun comunicator. El a schimbat mentalitatea societății americane și a făcut-o mai receptivă la importanța activităților spațiale. De asemenea, a ținut prelegeri pentru a promova programul spațial american în rândul publicului, punând un accent clar pe tineri.
Când președintele Kennedy a anunțat intenția de a trimite oameni pe Lună, omul de știință german s-a apucat de lucru la Saturn V.
Un om spiritual
În ciuda faptului că a fost un om de știință, von Braun avea o tentă spirituală, după cum reflectă aceste reflecții:
„Legile naturale ale universului sunt atât de precise, încât nu este dificil să construim o navă spațială care să zboare spre Lună și putem cronometra zborul cu o precizie de o fracțiune de secundă. Aceste legi trebuie să fi fost stabilite de cineva.”
Bolnav de cancer de colon, von Braun s-a retras la Alexandria, Virginia, unde a murit la 16 iunie 1977. Alan Lovelace, administratorul NASA, agenția de cercetare spațială în cadrul căreia savantul german a lucrat atâția ani, a declarat:
„Avem un profund sentiment de pierdere personală în urma dispariției doctorului von Braun, unul dintre cei mai importanți pionieri în domeniul explorării spațiale.”
