Condamnat la moarte în fața plutonului de execuție în timpul Revoluției Mexicane din 1915, Wenceslao Moguel Herrera a fost împușcat de opt ori cu pușca, apoi încă o dată, în cap, cu revolverul, dar a supraviețuit.

Povestea sa a fost atât de ieșită din comun, încât a făcut înconjurul lumii în primele decenii ale secolului XX.

Plutonul de execuție: opt soldați și un ofițer

Pancho Villa a fost unul dintre cei mai faimoși lideri ai Revoluției Mexicane. După ce a fost înfrânt de constituționaliști în 1915, rebelii din nordul Mexicului au început să fie vânați de miliții locale înarmate.

Una dintre nefericitele victime ale acestor evenimente a fost și Wenceslao Moguel Herrera. Considerat trădător, Wenceslao a primit pedeapsa cu moartea în fața unui pluton de execuție.

Originar din Halachó, o localitate din Peninsula Yucatan, Wenceslao se înrolase în trupele rebele pentru a lupta împotriva forțelor federale.

Pe 18 martie 1915, revoluționarii au fost înfrânți de armata națională, de trei ori mai mare decât trupele de rebeli. Mulți dintre aceștia au murit, majoritatea fiind foarte tineri.

Pentru cei care au reușit să scape cu viață a fost organizat un simulacru de proces, ce a durat puțin peste o jumătate de oră, la finalul căruia au fost condamnați la moarte. Pentru a grăbi execuția, unii au fost condamnați la moarte prin spânzurare, iar alții, prin împușcare.

În timpul Revoluției, plutonul de execuție era cea mai comună metodă de aplicare a pedepsei cu moartea. Un pluton era compus din nouă soldați care trăgeau simultan. Ultimul trăgător, un ofițer, se asigura apoi că persoana condamnată moare, împușcând-o încă o dată, de obicei în cap.

Wenceslao Moguel refuză să moară

18 martie 1915 a fost ziua norocoasă a lui Wenceslao. Tânărul s-a nimerit să fie împușcat în ultima rundă de execuții. Soldații au luat poziție de tragere și au tras. A tras apoi și al nouălea membru al plutonului, ofițerul.

Pentru a se asigura că Wenceslao moare, a scos revolverul și l-a împușcat în cap. Apoi, presupunând că au dus treaba la bun sfârșit, soldații au plecat.

Însă tânărul Wenceslao Moguel a supraviețuit. Fusese aruncat lângă cadavrele celorlalți condamnați, crezându-se că și el murise. În chinuri groaznice, Wenceslao a așteptat să plece călăii, apoi – în mod miraculos – s-a târât spre o casă din apropiere.

Oamenii au chemat un medic care i-a acordat îngrijiri de urgență. Niciun glonț nu i-a atins organele vitale, iar „lovitura de grație” (glonțul final, menit să asigure decesul condamnatului) își ratase ținta.

În loc să fie împușcat în ceafă, a fost împușcat în mandibulă, care i-a fost distrusă complet. După o lungă perioadă de recuperare, în care a stat ascuns pentru a nu fi prins de forțele guvernamentale, Wenceslao a plecat din Campeche, satul unde a fost împușcat, și s-a pierdut în mulțime.

Însă, aproape 20 de ani mai târziu, povestea sa a fost popularizată la e emisiune radiofonică americană.

Viața după plutonul de execuție

Groaznic desfigurat, Wenceslao Moguel a mai trăit câteva decenii, timp în care povestea lui a făcut înconjurul lumii. În 1937, a apărut într-o emisiune radio din SUA despre povești de viață și cazuri incredibile. A primit atunci porecla „El Fusilado”, „Împușcatul”.

Wenceslao Moguel și-a dedicat câțiva ani dând interviuri ziarelor și ținând prelegeri în cafenele și teatre, unde relata publicului uimit impresionanta sa poveste de viață.

Aici, însă, se întrerupe și firul poveștii lui Wenceslao. Nu se știe mai nimic despre finalul vieții lui. Unele surse precizează că a trăit 70 de ani, altele menționează vârsta de 85 de ani, însă datele sunt contradictorii.

Toate acestea nu fac decât să învăluie și mai mult în mister povestea omului care a devenit faimos pentru că a refuzat să moară în fața plutonului de execuție.