Virofagul Sputnik și „prietenii” săi: Virusurile care infectează alte virusuri

Observat prima dată pe lentilele de contact ale unui om care suferea de cheratită, virofagul Sputnik se răspândește infectând virusuri uriașe care, la rândul lor, infectează amibe.

În 2008, o echipă de cercetare condusă de microbiologul Didier Raoult de la Universitatea Mediteraneană din Marsilia, Franța, anunța descoperirea unei noi tulpini de virusuri gigantice – mamavirus –, detectată pentru prima dată la amibe. (Cu cinci ani înainte, același Raoult a descris primul virus gigant cunoscut, numit mimivirus.)

Un mimivirus atacat de doi virofagi Sputnik (indicați de săgeți). Foto: Wikimedia

Într-un studiu ulterior, analizele efectuate cu microscopul electronic au scos la lumină un virus mult mai mic, atașat de mamavirus, care afecta capacitatea de replicare a virusului-gazdă și îl făcea să crească anormal, potrivit National Geographic.

Micul virus-satelit, botezat Sputnik, este primul virofag descoperit vreodată, numit astfel deoarece comportamentul său seamănă cu cel al virusurilor care vizează bacteriile, cunoscute drept bacteriofage („mâncătoare de bacterii”).

Descoperirea unui virus masiv infectat cu un alt virus a reaprins întrebarea dacă agenții microscopici ai infecțiilor ar trebui să fie considerați ființe, mai degrabă decât „pachete cu gene”.

Ochiul unui pacient suferind de cheratită. Foto: Wikimedia

Referindu-se la victima virofagului Sputnik, Jean-Michel Claverie, directorul Institutului Mediteranean de Microbiologie din Marsilia, a afirmat că „nu există nicio îndoială că acesta este un organism viu”.

Totuși, alți microbiologi nu au fost de acord cu redefinirea conceptului de viață.

Mimivirus, mamavirus, virofag?

Virusurile sunt pachete de material genetic înconjurate de o coajă proteică numită capsidă. Pentru a se reproduce, un virus se leagă de o celulă gazdă, care îl confundă cu o proteină și îi reproduce codul genetic. Apoi, celula explodează, eliberând sute de copii ale virusului.

Virofagul Sputnik. Foto: Wikimedia

Definițiile clasice susțin că virusurile nu sunt forme de viață, deoarece le lipsesc celulele vii și trebuie să le deturneze pe cele din animale, plante și bacterii.

În 2003, Raoult a descris primul virus gigant cunoscut, numit mimivirus. Fiind un virus atât de mare, inițial l-a confundat cu o bacterie.

Mai târziu, Raoult a contestat definiția conform căreia virusurile nu sunt organisme vii și a propus clasificarea lor ca „organisme care codifică capsidele”.

Claverie a prezentat, de asemenea, un nou mod de interpretare a virusurilor: acestea ar fi „celule tranzitorii, deci mai aproape de organismele vii obișnuite”.

Conform lui Claverie, până la descoperirea virofagului Sputnik, virologii s-au concentrat prea mult pe virusuri ca „particule”, în loc să fie considerate o etapă intermediară a vieții celulare, jucând un rol similar celui pe care îl au sporii sau semințele pentru plante.

Cercetările efectuate de Claverie și colegii săi arată că este posibil ca virusurile uriașe să fi apărut înainte de organismele vii cu un nucleu sau eucariote.

„Există multe argumente care sugerează că aceste virusuri gigantice ar putea fi strămoșii nucleelor celulare moderne”, a adăugat omul de știință francez.

„Prietenii” virofagului Sputnik

Mamavirusurile au fost descoperite în 2008. Foto: Wikimedia

Sputnik a fost izolat pentru prima dată în 2008. A fost recoltat din lichidul de păstrare a lentilelor de contact ale unei persoane cu cheratită (inflamația corneei, membrana transparentă din partea din față a globului ocular).

Cu toate acestea, s-a constatat că virofagul Sputnik se înmulțește în protozoarele cunoscute drept Acanthamoeba, dar numai dacă amibele sunt infectate cu uriașul mamavirus.

Sputnik valorifică proteinele mamavirusului pentru a se replica rapid. Virofagul Sputnik îi face rău mamavirusului deoarece îi exploatează mecanismul de reproducere.

În 2011, microbiologii au descoperit alți doi virofagi: Mavirus, un prădător al virusului gigant Cafeteria roenbergensis, și virofagul din Lacul Organic, găsit într-un lac sărat din Antarctica.

Acesta atacă ficodnavirusuri, care, la rândul lor, atacă alge marine și de apă dulce.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
>