Din momentul în care s-a născut, a fost clar că Violet Jessop este o supraviețuitoare. Deși a avut opt frați, doar șase au ajuns la vârsta adolescenței, Violet fiind prima dintre ei.
S-a lovit de încercări încă din copilărie, când s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Deși doctorii erau convinși că va muri, plăpânda fetiță a supraviețuit și avea să dea piept cu o viață plină de aventuri.
Mai târziu, Violet Jessop a scăpat teafără din cel mai mare dezastru naval din istorie: scufundarea Titanicului. Iar povestea nu se termină aici: Violet a scăpat ca prin urechile acului din alte două tragedii, scufundarea navelor RMS Olympic și HMHS Brittanic.
Prima tragedie: RMS Olympic
În 1910, după ce a lucrat ca stewardesă pentru compania de transport Royal Mail Line, Jessop s-a angajat pe RMS Olympic. Olympic era o navă de lux, cea mai mare navă civilă de la acea vreme.
În toamna lui 1911, Olympic a părăsit portul Southampton, iar la scurt timp s-a ciocnit cu o navă de război britanică, HMS Hawke. Din fericire, nu au existat victime, iar nava, deși avariată, a reușit să se întoarcă în port fără să se scufunde.
Am crede că, după o astfel de experiență, Jessop ar fi trebuit să renunțe la meseria ei. Ei bine, doar câteva luni mai târziu, femeia s-a întors la Royal Mail Line. Nu avea habar că urma să treacă printr-o experiență cumplită.
Martoră la tragedia de pe Titanic
Astfel, în 1912, Jessop s-a alăturat echipei de stewarzi de pe RMS Titanic. Vasul a plecat din portul Southampton pe 10 aprilie 1912 și trebuia să ajungă la New York câteva zile mai târziu.
Cel mai modern vas de la acea vreme, Titanicul avea la bord peste 2.200 de pasageri. Așa cum știm cu toții, Titanicul nu a mai ajuns la destinație.
Pe 14 aprilie, nava a lovit un iceberg, eveniment care a dus la cel mai mare dezastru naval din istorie. În fatidica noapte, Violet Jessop se odihnea în cabina ei. A fost trezită brusc de câțiva colegi, care au alerat-o cu privire la ce se întâmplase.
În memoriile sale, femeia povestește că, după coliziune, i s-a ordonat să meargă pe punte și să ajute la evacuarea pasagerilor.
„Mi s-a ordonat să merg pe punte. Stăteam alături de celelalte stewardese, privind femeile agățându-se de soții lor, înainte de a fi îmbarcate în bărcile de salvare, împreună cu copiii. Mai târziu, un ofițer ne-a spus să ne urcăm noi primele în barcă, pentru a le demonstra unor femei că nu se va scufunda”, scrie Violet Jessop.
Într-un final, Jessop a reușit să se îmbarce și ea pe una dintre bărcile de salvare. Speriată și înghețată de frig, a petrecut o noapte în barcă, în apele tulburi ale oceanului, până a fost salvată de echipajul de pe RMS Carpathia.
Dar experiența tragediei de pe Titanic și faptul că a văzut atâți oameni murind în jurul ei nu au descurajat-o deloc. După ce s-a întors la țărm, a continuat să lucreze ca stewardesă, neștiind că mai urmează o aventură.
A treia scufundare: Violet Jessop supraviețuiește din nou
În 1916, în timpul Primului Război Mondial, compania White Star Line a convertit mai multe nave în spitale. Una dintre ele era HMHS Britannic, pe care Jessop a lucrat pentru Crucea Roșie.
Soarta avea să lovească din nou. Pe 21 noiembrie, HMHS Britannic s-a scufundat în Marea Egee din cauza unei explozii misterioase. Oamenii de știință nu au reușit nici până astăzi să stabilească ce a cauzat explozia.
Cele mai plauzibile teorii, spun istoricii, sunt că Britannic a fost fie lovită de o torpilă, fie a declanșat o mină plantată de forțele germane. Violet Jessop avea să fie, din nou, martoră la o tragedie inimaginabilă, căreia avea să-i supraviețuiască.
În memoriile sale, femeia a descris cum a asistat la dezastru dintr-o barcă de salvare.
„Mândria navelor-spital a început să ia apă, puțin câte puțin… Toate mașinile de pe punte au căzut în mare ca niște jucării. Apoi, a plonjat înfricoșător în apă, cu pupa îndreptată în sus. Am auzit un ultim vuiet, iar apoi nava a dispărut în adâncuri”, scria Jessop în memoriile sale.
Diagnostic: Fractură de craniu
Britannic s-a scufundat în 57 de minute, luând 30 de vieți. În timp ce nava se scufunda, propulsoarele, care încă funcționau, au început să tragă bărcile de salvare sub apă. Jessop a sărit la timp, dar a fost rănită.
„Am sărit în apă, dar am fost trasă de curenți sub chila navei și m-am lovit la cap. Am scăpat, dar câțiva ani mai târziu, când am mers la medic din cauza unor dureri de cap insuportabile, s-a descoperit că suferisem o fractură de craniu”, scria Jessop.
Să fi fost inconștiență, să fi fost pasiune? Oricare ar fi fost motivația lui Violet Jessop, femeia nu a putut renunța niciodată la viața pe mare.
După o scurtă pauză, s-a întors la muncă și a cutreierat mările și oceanele în lung și în lat. La bătrânețe, s-a retras în orașul englez Suffolk și a trăit până la 83 de ani.