15 imagini ale agoniei încremenite în timp pe victimele de la Pompei

Romanii îl sărbătoreau pe zeul focului pe 23 august, în fiecare an. Iar în anul 79, cetățenii din Pompei au ținut sărbătoarea lui Vulcan la fel ca întotdeauna: cu ruguri aprinse și cu festivaluri.

Sperau astfel să câștige favoarea zeului-fierar, care „muncea în fierăria sa din munte” (termenul „vulcan” derivă din numele acestui zeu roman). Însă oamenii care îl venerau habar nu aveau că erau pe cale să devină victimele celui mai periculos vulcan din Europa.

Forja lui Vulcan explodează

Vezuviul a erupt în ziua de 24 august a anului 79 și a continuat să scuipe lavă și cenușă și în ziua următoare.

Locuitorii din Pompei (și din Herculaneum, orașul aflat în apropiere) care s-au decis să rămână pe loc în loc să fugă, și-au găsit sfârșitul după ce o colosală explozie de cenușă și gaze toxice s-a năpustit asupra zonei, cu viteza de peste 160 de kilometri pe oră.

Tot ce avea suflare a pierit atunci. Cenușa din Vezuviu a continuat să cadă peste orașe, până când totul a fost acoperit complet, inclusiv clădirile.

Ironia este că, deși erupția a distrus orașele Pompei și Herculaneum, tot ea a ajutat și la păstrarea lor intactă de-a lungul secolelor. Orașele și cetățenii lor au rămas întocmai cum erau în acea zi de vară din anul 79, înghețate în timp, sub straturi de cenușă, timp de aproape două mii de ani.

Dar aceste orașe pierdute ale Antichității sunt o comoară pentru arheologi, păstrându-se intacte secole întregi, ca într-o capsulă a timpului. Pompei a fost atât de bine păstrat, încât pot fi văzute până și inscripțiile lăsate pe ziduri de locuitorii săi de odinioară.

Dar săpăturile de la Pompei și Herculaneum au oferit lumii o comoară arheologică cu adevărat unică: romani autentici.

Cadavrele de la Pompei au fost acoperite cu un strat de cenușă fină, care s-a calcifiat de-a lungul secolelor, formând o crustă protectoare în jurul trupurilor victimelor.

După ce au fost măcinate de timp, țesuturile moi au lăsat niște goluri în stratul de cenușă din jurul lor. Prin urmare, s-a păstrat poziția exactă a victimelor din ultimele momente ale vieții lor.

Descoperirea cadavrelor din Pompei

Săpăturile de la Pompei au început în mod accidental, în secolul XVIII, când ruinele orașului au fost descoperite de muncitorii care lucrau la construirea unui palat.

În 1777, când au fost găsite rămășițele unei femei tinere, cei care făceau săpături și-au dat seama că îi puteau vedea cu claritate silueta în cenușa care acoperise cadavrul.

Abia în 1864, arheologul Giuseppe Fiorelli a venit cu o idee ingenioasă pentru reconstituirea trupurilor. După ce a descoperit mai multe goluri de aer ce indicau prezența rămășițelor umane pe o stradă denumită „Aleea scheletelor”, Fiorelli și echipa lui s-au decis să toarne ghips în spațiile goale.

Au lăsat ghipsul să se întărească, apoi au îndepărtat straturile exterioare de cenușă. Astfel, a ieșit la iveală silueta victimelor vulcanului chiar în momentul morții.

Multe dintre victime au rămas înghețate în poziții contorsionate. Unele încercau să-și acopere fața cu mâinile. Între toate aceste siluete, arheologii au descoperit o mamă care, în ultimele clipe ale vieții, s-a chinuit cu disperare să-și protejeze copilul.

Fiind lipsite de togă, tunică sau alte veșminte care ar putea indica perioada în care au trăit, cadavrele de la Pompei arată de parcă ar aparține unor contemporani.

Aceste expresii sinistre ale ororii și durerii au supraviețuit așa timp de secole, iar astăzi sunt expuse și pot fi studiate de orice vizitator. Ne atrag atenția că, în pofida mileniilor care ne despart, oamenii din Roma Antică nu erau deloc diferiți de noi.

Rămășițele unei întregi familii ucise de erupție

Spasmele morții acestui câine au fost păstrate pentru eternitate sub cenușa Vezuviului

Arheologii extrag corpurile mumificate a trei adulți și doi copii (1 mai 1961)

Fotografie din 1894 a unuia dintre cadavrele de ghips din Pompei

Una dintre victime a încercat cu disperare să se apere de cenușa mortală

Fotografie din 1864 a corpurilor turnate în ghips ale unei mame și fiice, care au murit una lângă cealaltă

De-a lungul istoriei ei, omenirea nu a fost ocolită de dezastre, iar unele au avut niște consecințe mai puțin previzibile: Consecințele uimitoare ale marilor dezastre naturale, în 13 imagini spectaculoase. Unele dintre tragediile care au lovit omenirea nu au fost provocate de natură, ci chiar de către noi: 7 greșeli aparent banale, care au provocat dezastre colosale.