15 imagini ale agoniei încremenite în timp pe victimele de la Pompei

Romanii îl sărbătoreau pe zeul focului pe 23 august, în fiecare an. Iar în anul 79, cetățenii din Pompei au ținut sărbătoarea lui Vulcan la fel ca întotdeauna: cu ruguri aprinse și cu festivaluri.

Sperau astfel să câștige favoarea zeului-fierar, care „muncea în fierăria sa din munte”. Termenul „vulcan” derivă din numele acestui zeu roman.

Însă oamenii care îl venerau habar n-aveau că erau pe cale să devină victimele celui mai periculos vulcan din Europa.

Forja lui Vulcan explodează

Erupția Vezuviului a început în ziua de 24 august a anului 79 și a continuat și în ziua următoare.

Locuitorii din Pompei (și din Herculaneum, orașul aflat în apropiere) care s-au decis să rămână în loc să fugă, și-au găsit sfârșitul atunci când o colosală explozie de cenușă și gaze toxice a luat cu asalt orașul, cu viteza de peste 160 de kilometri pe oră.

Tot ce avea suflare a pierit atunci. Cenușa din Vezuviu a continuat să cadă peste orașe, până când acestea au fost acoperite complet de straturi de reziduuri, care au îngropat aproape toate clădirile.

Ironia este că, deși erupția a distrus orașele Pompei și Herculaneum, tot ea a ajutat și la păstrarea lor intactă de-a lungul secolelor. Orașele și cetățenii lor au rămas întocmai cum erau în acea zi de vară din anul 79, înghețate în timp, sub straturi de cenușă, timp de aproape două mii de ani.

Dar aceste orașe pierdute ale Antichității au fost un vis devenit realitate pentru arheologi. Ca într-o capsulă a timpului, s-a păstrat o comoară de artefacte în stare perfectă de conservare, secole întregi.

Pompei fusese atât de bine păstrat, încât puteau fi văzute până și grafitti-urile de pe ziduri. Dar săpăturile de la Pompei și Herculaneum au oferit lumii o comoară arheologică cu adevărat unică: romani autentici.

Cadavrele de la Pompei au fost acoperite cu straturi de cenușă fină, care s-a calcifiat de-a lungul secolelor. Astfel, s-a format o crustă protectoare care a învăluit trupurile victimelor.

Când țesuturile moi au fost măcinate de timp, au lăsat niște goluri în stratul de cenușă din jurul lor. Prin urmare, s-a păstrat forma exactă a victimelor din ultimele momente ale vieții lor.

Descoperirea cadavrelor din Pompei

Săpăturile de la Pompei au început în mod accidental, în secolul XVIII. Atunci, cei care construiau un palat au descoperit orașul pierdut în timp ce săpau pentru fundație.

În 1777, când au fost găsite rămășițele unei femei tinere, cei care făceau săpături și-au dat seama că îi puteau vedea cu claritate linia corpului în cenușa care acoperise cadavrul.

Abia în 1864 arheologul Giuseppe Fiorelli a venit cu o idee ingenioasă pentru reconstituirea trupurilor. După ce a descoperit mai multe goluri de aer ce indicau prezența rămășițelor umane pe o stradă denumită „Aleea scheletelor”, Fiorelli și echipa lui s-au decis să toarne ghips în spațiile goale.

Au lăsat ghipsul să se întărească, apoi au îndepărtat straturile exterioare de cenușă. Astfel, a ieșit la iveală forma victimelor vulcanului în momentul morții lor.

Multe dintre victime au rămas înghețate în poziții contorsionate. Unele încercau să-și acopere fața cu mâinile. De exemplu, o mamă se chinuia cu disperare să-și protejeze copilul.

Fiind lipsite de togă, tunică sau alte veșminte care ar putea indica perioada în care au trăit, cadavrele de la Pompei arată de parcă ar fi de anul trecut.

Aceste expresii sinistre ale ororii și durerii au înfruntat secolele. Astăzi, cadavrele sunt expuse și pot fi studiate de orice vizitator.

Ele ne atrag atenția că, în pofida mileniilor care ne despart, oamenii care au locuit acolo nu au fost deloc diferiți de noi.

Rămășițele unei întregi familii ucise de erupție

Spasmele morții acestui câine au fost păstrate pentru eternitate sub cenușa Vezuviului

Arheologii extrag corpurile mumificate a trei adulți și doi copii (1 mai 1961)

Fotografie din 1894 a unuia dintre cadavrele de ghips din Pompei

Una dintre victime a încercat cu disperare să se apere de cenușa mortală

Fotografie din 1864 a corpurilor turnate în ghips ale unei mame și fiice, care au murit una lângă cealaltă

Ți-a plăcut acest articol? Ce imagine te-a impresionat cel mai mult? Spune ce crezi în secțiunea pentru comentarii.