15 imagini ale agoniei încremenite în timp pe victimele de la Pompei

Romanii îl sărbătoreau pe zeul focului pe 23 august, în fiecare an. Iar în anul 79, cetățenii din Pompei au ținut sărbătoarea lui Vulcan la fel ca întotdeauna: cu ruguri aprinse și cu festivaluri.

Sperau astfel să câștige favoarea zeului-fierar, care „muncea în fierăria sa din munte” (termenul „vulcan” derivă din numele acestui zeu roman). Însă oamenii care îl venerau habar nu aveau că erau pe cale să devină victimele celui mai periculos vulcan din Europa.

Forja lui Vulcan explodează

O reprezentare artistică a celei mai sângeroase sărbători a lui Vulcan: cea din anul 79. Foto: Swiss Educ

Vezuviul a erupt în ziua de 24 august a anului 79 și a continuat să scuipe lavă și cenușă și în ziua următoare.

Locuitorii din Pompei (și din Herculaneum, orașul aflat în apropiere) care s-au decis să rămână pe loc în loc să fugă, și-au găsit sfârșitul după ce o colosală explozie de cenușă și gaze toxice s-a năpustit asupra zonei, cu viteza de peste 160 de kilometri pe oră.

Un copil de patru ani, locuitor al orașului Pompei. Putem observa trăsăturile feței, conturul corpului, până și textura hainelor pe care le purta la momentul morții. Foto: Fun Buzz Time

Tot ce avea suflare a pierit atunci. Cenușa din Vezuviu a continuat să cadă peste orașe, până când totul a fost acoperit complet, inclusiv clădirile.

Scannerul 3D scoate la iveală și mai multe detalii. În dreapta sunt vizibile oasele păstrate intacte în mulajul de ghips. Foto: Cualesel

Ironia este că, deși erupția a distrus orașele Pompei și Herculaneum, tot ea a ajutat și la păstrarea lor intactă de-a lungul secolelor. Orașele și cetățenii lor au rămas întocmai cum erau în acea zi de vară din anul 79, înghețate în timp, sub straturi de cenușă, timp de aproape două mii de ani.

Nimic nu s-a schimbat din ziua fatidică a erupției Vezuviului. Foto: Daily Galaxy

Dar aceste orașe pierdute ale Antichității sunt o comoară pentru arheologi, păstrându-se intacte secole întregi, ca într-o capsulă a timpului. Pompei a fost atât de bine păstrat, încât pot fi văzute până și inscripțiile lăsate pe ziduri de locuitorii săi de odinioară.

Dar săpăturile de la Pompei și Herculaneum au oferit lumii o comoară arheologică cu adevărat unică: romani autentici.

Agonia a rămas întipărită pe fețele romanilor morți în dezastru. Foto: Hive Miner

Cadavrele de la Pompei au fost acoperite cu un strat de cenușă fină, care s-a calcifiat de-a lungul secolelor, formând o crustă protectoare în jurul trupurilor victimelor.

După ce au fost măcinate de timp, țesuturile moi au lăsat niște goluri în stratul de cenușă din jurul lor. Prin urmare, s-a păstrat poziția exactă a victimelor din ultimele momente ale vieții lor.

Descoperirea cadavrelor din Pompei

„Forja lui Vulcan”, de pictorul spaniol Velázquez. Foto: Artchive

Săpăturile de la Pompei au început în mod accidental, în secolul XVIII, când ruinele orașului au fost descoperite de muncitorii care lucrau la construirea unui palat.

În 1777, când au fost găsite rămășițele unei femei tinere, cei care făceau săpături și-au dat seama că îi puteau vedea cu claritate silueta în cenușa care acoperise cadavrul.

Abia în 1864, arheologul Giuseppe Fiorelli a venit cu o idee ingenioasă pentru reconstituirea trupurilor. După ce a descoperit mai multe goluri de aer ce indicau prezența rămășițelor umane pe o stradă denumită „Aleea scheletelor”, Fiorelli și echipa lui s-au decis să toarne ghips în spațiile goale.

Una dintre victmele de la Pompei. Foto: Webtenko

Au lăsat ghipsul să se întărească, apoi au îndepărtat straturile exterioare de cenușă. Astfel, a ieșit la iveală silueta victimelor vulcanului chiar în momentul morții.

Orașul Pompei a fost inclus pe lista patrimoniului UNESCO. Foto: Wikimedia

Multe dintre victime au rămas înghețate în poziții contorsionate. Unele încercau să-și acopere fața cu mâinile. Între toate aceste siluete, arheologii au descoperit o mamă care, în ultimele clipe ale vieții, s-a chinuit cu disperare să-și protejeze copilul.

Fiind lipsite de togă, tunică sau alte veșminte care ar putea indica perioada în care au trăit, cadavrele de la Pompei arată de parcă ar aparține unor contemporani.

Stratul de cenușă care acoperea orașul Pompei avea între patru și șase metri. Foto: Hasshe

Aceste expresii sinistre ale ororii și durerii au supraviețuit așa timp de secole, iar astăzi sunt expuse și pot fi studiate de orice vizitator. Ne atrag atenția că, în pofida mileniilor care ne despart, oamenii din Roma Antică nu erau deloc diferiți de noi.

Rămășițele unei întregi familii ucise de erupție

Foto: Read 01

Spasmele morții acestui câine au fost păstrate pentru eternitate sub cenușa Vezuviului

Foto: Biowire

Arheologii extrag corpurile mumificate a trei adulți și doi copii (1 mai 1961)

Foto: Journal de Montreal

Fotografie din 1894 a unuia dintre cadavrele de ghips din Pompei

Foto: Wikimedia

Una dintre victime a încercat cu disperare să se apere de cenușa mortală

Foto: HikeNow

Fotografie din 1864 a corpurilor turnate în ghips ale unei mame și fiice, care au murit una lângă cealaltă

Foto: Hive Miner

 

Foto: Met Museum

Foto: Popsci

De-a lungul istoriei ei, omenirea nu a fost ocolită de dezastre, iar unele au avut niște consecințe mai puțin previzibile: Consecințele uimitoare ale marilor dezastre naturale, în 13 imagini spectaculoase. Unele dintre tragediile care au lovit omenirea nu au fost provocate de natură, ci chiar de către noi: 7 greșeli aparent banale, care au provocat dezastre colosale.

Ca să știi mai mult

Scrisă de Mary Baker, specialistă în istoria antică, această carte aruncă în aer o serie de mituri, începând cu data erupției Vezuviului (petrecută probabil cu câteva luni mai târziu decât se credea până acum), igiena băilor (care trebuie să fi fost focare de microbi) și numărul legendar de bordeluri (cel mai probabil, a fost doar unul). La Băile Suburbane trecem de la scăldatul comunal la igienă la erotică; un local de tip fast-food de pe Via dell 'Abbondanza prezintă mâncăruri și băuturi, diete și viață de stradă. Acestea sunt doar câteva dintre firele care alcătuiesc unul dintre cele mai vii portrete ale unui oraș antic legendar, permițându-ne să înțelegem mult mai bine cum era viața romanului de rând acum două milenii.

Comandă cartea „Pompeii. Viața unui oraș roman” pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.
  • RADU BERCEA spune:

    Am vizitat orasul Pompei si am ramas consternat cat de evoluati erau in arhitectura la vremea aceea si la mijloacele lor de existenta.

    • Nici nu ma mira, atata timp cat aveau bai, canalizare, strazi pavate, in timp ce noi nu le avem nici in 2018, nu le fie cu suparare celor care dorm in guvern si altora …

  • >