Cum era viața în bordelurile romane. Picturile obscene descoperite la Pompei

Pompei este unul dintre cele mai importante situri pentru arheologii și istoricii care cercetează Imperiul Roman și cultura sa. Înainte de erupția devastatoare a Vezuviului din anul 79, Pompei era un oraș de mărime medie, cu aproximativ 11.000 de locuitori.

Era caracterizat de o demografie multiculturală, o comunitate prosperă și o infrastructură sofisticată. Pozzuoli, un port din apropiere, a facilitat dezvoltarea unei economii puternice, axate pe comerț.

Frescă romană cu o scenă de banchet (detaliu) din Casa dei Casti Amanti din Pompei. Foto: Wikimedia

Stabilitatea economică și prezența negustorilor din toate părțile imperiului au asigurat creșterea puternică a unui alt tip de comerț: cel sexual.

Istoricii sexualității au cercetat amănunțit zidurile clădirilor care slujeau drept bordeluri, cum ar fi hanurile, tavernele și localurile în care se lua masa.

Tablourile înfățișează scene de orgii sexuale de grup sau mai intime. Foto: Splash News

Un rol major în cercetări l-au jucat picturile murale care ofereau uneori detalii explicite legate de sex, servind astfel drept una dintre cele mai importante surse istorice.

De obicei, picturile de pe pereți înfățișează femei cu pielea deschisă la culoare și coafuri complicate, însoțite de bărbați bronzați și atletici. Există trei motive potențiale în spatele acestor imagini.

Ar fi putut servi drept mijloace vizuale de excitare. De asemenea, poate că scenele înfățișau tipul de servicii pe care le puteai primi într-un bordel. O a treia posibilitate este aceea că erau un ghid pentru clienții lipsiți de experiență care vizitau bordelul.

Bordelurile aveau camere cu fundație permanentă pentru pat, cum este și aceasta, din bordelul Lupanar din Pompei. Foto: Pinterest

Multe dintre picturile descoperite pe pereți sunt cât se poate de explicite. Menționează anumite angajate și aptitudinile lor, oferă sfaturi sexuale și prețuri pentru diferitele servicii.

Foto: Splash News

Studiile făcute despre aceste picturi au arătat că prostituatele aveau exclusiv nume de origine greacă. Uneori, numele erau descriptive și spuneau povestea caracteristicilor fizice sau funcției ocupate. De asemenea, apar și nume de bărbați care se prostituau.

Picturile de pereții bordelurilor din Pompei au scos la iveală câteva „secrete picante” ale Antichității romane. Foto: Splash News

Cum femeilor născute libere nu li se îngăduia să întrețină relații sexuale în afara căsătoriei, este aproape sigur că singurii clienți erau bărbații. Practica întreținerii de raporturi homosexuale nu era deloc ciudată în Roma antică.

Singura regulă era aceea că cetățenii cu un rang mai înalt nu puteau avea un rol de subordonare în timpul actului sexual. În general, comerțul sexual nu era condamnat și era esențial în menținerea instituției căsătoriei.

Foto: Splash News

Se credea că unicul rol al soției era acela de a oferi un moștenitor de sex masculin. De asemenea, se credea că a-i cere plăcere soției tale era un lucru nedemn și lipsit de respect față de aceasta.

Prin urmare, soții își îndeplineau fanteziile în oricare dintre numeroasele bordeluri existente. Prostituția nu era ilegală, însă adulterul era, așa că serviciile sexuale pentru bani erau o practică comună.

O turistă fotografiază desenele de pe zidurile unui bordel din Pompei. Foto: Splash News

Însă viața prostituatelor nu era deloc ușoară. Acestea munceau într-un fel de celule de piatră, fără ferestre și cu o perdea în loc de ușă.

Cele mai multe prostituate erau sclave, așa că erau silite să-și asculte stăpânii. În Imperiul Roman, atitudinea față de sclavi nu le era deloc favorabilă – pendula între indiferență, în cel mai bun caz, și violență extremă.

Prostituatele erau izolate de restul lumii și, de obicei, erau mutate numai pe proprietatea în limitele căreia își desfășurau activitatea.

De obicei, se aflau sub controlul proxeneților care erau proprietarii corpurilor lor și care le ofereau numai strictul necesar. În orașele mai mari și în metropole existau femei care se prostituau pe stradă pe cont propriu.

Frescă înfățișând un cuplu în pat. Foto: Wikimedia

Totuși, proporția prostituatelor care lucrau pe cont propriu era destul de redusă.  De obicei, acestea erau sclave eliberate sau femei născute libere, însă foarte sărace.

Ca să știi mai mult

Scrisă de Mary Baker, specialistă în istoria antică, această carte aruncă în aer o serie de mituri, începând cu data erupției Vezuviului (petrecută probabil cu câteva luni mai târziu decât se credea până acum), igiena băilor (care trebuie să fi fost focare de microbi) și numărul legendar de bordeluri (cel mai probabil, a fost doar unul). La Băile Suburbane trecem de la scăldatul comunal la igienă la erotică; un local de tip fast-food de pe Via dell 'Abbondanza prezintă mâncăruri și băuturi, diete și viață de stradă. Acestea sunt doar câteva dintre firele care alcătuiesc unul dintre cele mai vii portrete ale unui oraș antic legendar, permițându-ne să înțelegem mult mai bine cum era viața romanului de rând acum două milenii.

Comandă cartea „Pompeii. Viața unui oraș roman” pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu