Viaductul feroviar în spirală, o atracție mai puțin cunoscută a Elveției

Dacă vei călători vreodată cu trenul Bernina Express pe ruta St. Moritz, Elveția – Tirano, Italia, vei avea șansa să traversezi o structură mai puțin obișnuită: în apropierea localității elvețiene Brusio, trenul trece peste un viaduct în formă de spirală, o experiență extraordinară pentru călători.

Viaductul Brusio a fost construit în 1908 și este în funcțiune și astăzi, la mai bine de un secol de la inaugurare.

Viaductul din Brusio
Viaductul din Brusio. Foto: Wikimedia

Viaductul face parte din Calea Ferată Bernina, unul dintre cele mai spectaculoase trasee feroviare din Europa. Peisajul pe care-l traversează trenul cuprinde munți, lacuri, ghețari și pajiști fermecătoare.

În calea trenului se află și trecătoarea Bernina, situată la 2.253 de metri deasupra nivelului mării, fiind trecătoarea feroviară europeană aflată la cea mai mare altitudine.

În timpul construirii Căii Ferate Bernina, inginerii au decis că traseul și caracteristicile sale ar trebui să urmeze și să se adapteze cât de mult posibil la peisajul natural, evitând complexitatea inutilă.

De asemenea, au hotărât să evite construirea unei căi ferate cu cremalieră, din dorința ca linia să fie potrivită atât pentru traficul de călători, cât și pentru cel de marfă.

Adoptarea unui sistem cu cremalieră ar fi făcut imposibilă circulația trenurilor de mare tonaj, împiedicând trecerea garniturilor de marfă.

Viaductul din Brusio are 110 metri lungime

Planul era ca linia să deservească localități situate în văile din zonă și, drept urmare, calea ferată trebuia să aibă o înălțime variabilă, dictată de caracteristicile geografice.

Una dintre zonele unde trenul trebuia să coboare mult pe o distanță relativ scurtă era cea din apropierea satului Brusio. Inițial, inginerii plănuiau să construiască un tunel în spirală, dar factorii geologici au împiedicat realizarea unei astfel de structuri.

Viaductul din Brusio 02
Foto: railpictures.net

Așa s-a ajuns la construirea unui viaduct, care să limiteze înclinația căii ferate la cel mult 7%, astfel încât trenul să nu alunece la urcare și să nu scape de sub control la coborâre.

Ca să respecte aceste specificații, inginerii au proiectat un viaduct cu o curbură de 360 de grade și cu raza de 50-70 de metri, care se ridică de pe fundul văii.

Viaductul Brusio are 110 metri lungime, înălțimea maximă de 17 metri și este format din nouă arcuri din piatră, de aproape 11 metri lungime fiecare. A fost inaugurat la 1 iulie 1908, odată cu deschiderea secțiunii Tirano-Poschiavo a Căii Ferate Bernina.

În 1943, Calea Ferată Bernina a fost preluată de Rhaetian Railways, companie care deține viaductul și în prezent. Din 2008, viaductul în spirală, împreună cu restul traseului, a fost declarat sit al Patrimoniului Mondial UNESCO.

Ca să știi mai mult, citește „Călători români privind pe fereastra trenului”

În această „istorie culturală”, Radu Mârza, profesor la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prezintă mărturiile savuroase ale unor autori români din secolele XIX și XX, călători cu trenul prin țări străine.

„Aveți în față o carte alertă despre practici și reprezentări din primul veac de turism pe calea ferată. Merită să vă lăsați purtați în cadența ei, chiar dacă nu veți întâlni situații complicate, precum cele imaginate de Agatha Christie pe vremea când Rebreanu admira din cupeu frumusețile Italiei. Radu Mârza are darul de a vă captiva cu istorisirea sa, ca unul care gustă din plin ideea de a călători cu gândul în anii de glorie ai Orient-Express-ului.“ (cuvânt înainte de Ovidiu Ghitta)

„Călători români privind pe fereastra trenului” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu