Venus din Milo, statuia fără brațe care îi nedumerește pe specialiști

Venus din Milo este una dintre cele mai ușor de recunoscut opere artistice din istorie. A fost cercetată de sute de specialiști din întreaga lume, dar întrebările cu privire la originile și aspectul său inițial încă persistă.

De când Ludovic al XVIII-lea al Franței a donat-o Muzeului Luvru, în 1820, Venus din Milo a captat atenția și laudele publicului și istoricilor, dar mulți sunt încă nedumeriți de semnificația ei – pe cine reprezintă celebra statuie și ce s-a întâmplat cu brațele ei?

Pe cine reprezintă Venus din Milo?

Venus din Milo
Foto: Medium

În ciuda denumirii statuii, consensul general este că femeia pe jumătate goală sculptată în marmură nu o reprezintă, de fapt, pe Venus, zeița romană a iubirii, sexului, frumuseții și fertilității.

În schimb, istoricii cred că sculptura o reprezintă fie pe Afrodita, omoloaga greacă a lui Venus, fie pe Amfitrita, zeița-regină a mării și soția lui Poseidon.

Statuia a fost descoperită în 1820 pe insula greacă Melos (Milos în greacă modernă). La momentul descoperirii, statuii îi lipseau soclul și brațele. De altfel, tocmai lipsa brațelor o face atât de ușor de recunoscut în zilele noastre.

Sculptura i-a fost prezentată în același an regelui Ludovic al XVIII-lea, care a donat-o Muzeului Luvru la scurt timp după aceea.

În acea perioadă, rivalii de la British Museum tocmai achiziționaseră Marmura Elgin, atribuită lui Phidias, cunoscut drept cel mai mare sculptor grec.

În schimb, Luvrul și arta franceză în general suferiseră pierderi uriașe din cauza returnării obiectelor de artă jefuite de Napoleon Bonaparte către țările lor de origine, potrivit lui Andrew Stewart, profesor la Universitatea Berkeley din California.

Dar, odată cu dobândirea sculpturii Venus din Milo, mândria Luvrului a fost restaurată. Așadar, pentru francezi, Venus din Milo era un adevărat „dar de la Dumnezeu”.

Cine a sculptat Venus din Milo?

Venus din Milo 02
Foto: My Modern Met

Din cauza atributelor unice ale statuii, experții au avut unele probleme cu identificarea originilor ei. Inițial, datorită aspectului caracteristic perioadei clasice, opera i-a fost atribuită lui Praxiteles, cel mai mare sculptor din secolul IV î.e.n., un maestru al nudurilor feminine.

Însă o inscripție descoperită alături de statuie, semnată de sculptorul Alexandros din Antiohia, i-a făcut pe arheologi să îi atribuie acestuia opera. Alexandros din Antiohia a trăit în secolul II, astfel că Venus din Milo este mai „tânără” decât credeau inițial specialiștii de la Luvru.

De altfel, ca să își poată susține teoria conform căreia statuia îi aparținea lui Praxiteles, oficialii muzeului au ascuns plăcuța cu inscripția, care a fost „redescoperită” abia la sfârșitul secolului XIX.

Cum arăta inițial statuia?

În timp ce site-ul Muzeului Luvru descrie statuia ca fiind „învăluită în mister”, câteva detalii despre aspectul ei original se cunosc.

În primul rând, Venus din Milo purta bijuterii din metal, inclusiv o brățară, cercei și o bentiță, deoarece statuia prezintă găuri de fixare în zonele în care s-au aflat podoabele.

De asemenea, este probabil ca statuia să fi fost pictată în culori vii, care s-au șters de-a lungul mileniilor. La un moment dat, statuia avea brațe, dar acestea nu au fost găsite niciodată.

Bustul, picioarele, brațul stâng, piciorul și baza au fost sculptate separat și fixate cu ajutorul unor șuruburi de fier.

Stewart spune că la sfârșitul Antichității cineva a îndepărtat membrele lui Venus din Milo, pentru a lua șuruburile metalice și a le recicla.

Care era poziția brațelor lui Venus din Milo?

„După părerea mea, cel mai probabil avea mâna stângă întinsă și ținea în ea un măr”, crede Stewart.

Un astfel de braț a fost găsit într-o nișă din apropiere și este reprezentat într-un desen expus la Muzeul Luvru din secolul XIX.

În opinia lui Stewart, mărul ar fi fost atât atributul personal al zeiței, cât și un simbol care face referire la numele insulei unde a fost descoperită statuia: melon – măr în limba greacă, Melos – denumirea insulei.

Teoria femeii care toarce

Statuie
Foto: Etsy

Însă, potrivit profesorului Elizabeth Wayland Barber, brațele dispărute ale lui Venus înfățișau o activitate casnică: torsul.

Conform lui Barber, Venus de Milo se află exact în poziția caracteristică femeilor care se ocupau cu torsul, o activitate practicată intens de femeile din Grecia.

Barber spune că, deși brațele statuii au dispărut de mult, conturul musculaturii umerilor și partea superioară a trunchiului sugerează că brațele erau ridicate în poziția necesară răsucirii firelor, iar ochii ei sunt focalizați pe locul în care ar fi trebuit să se afle firul.

În timp ce experții avansează diverse teorii cu privire la aspectul original al lui Venus de Milo, mulți sunt de acord că statuia este și astăzi unul dintre cele derutante opere din perioada elenistică.

Și, așa cum scria cotidianul britanic The Guardian în 2015:

„Venus din Milo este o capodoperă suprarealistă accidentală. Lipsa brațelor o face ciudată și onirică. Este perfectă, dar imperfectă, frumoasă, dar ruptă.”


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu