Misterul lui Venus din Berekhat Ram – Sculptura realizată înaintea apariției oamenilor

Pentru un ochi neformat, Venus din Berekhat Ram, o bucată mică de rocă vulcanică, ce seamănă mult cu o formă feminină, pare dăltuită de forțele naturii. Însă privite sub microscop, crestăturile din jurul gâtului și de pe laturi arată semnele unor modificări intenționate.

Crestăturile se aseamănă de îndeaproape cu semnele făcute pe materiale similare de către unelte cu muchii ascuțite. Roca avea de la început o formă oarecum „umană”, dar aceasta a fost accentuată prin cioplirea cu o unealtă de piatră.

Figurina este una dintre cele mai controversate piese preistorice. Mulți paleontologi au spus că este rezultatul eroziunii naturale, și nu un act deliberat de creație.

Cea mai veche operă de artă de pe Pământ

Venus din Berekhat Ram

Venus din Berekhat Ram

Însă în Maroc a fost descoperită o altă figurină similară, numită Venus din Tan-Tan. Astfel, pentru Venus din Berekhat Ram s-a confirmat statul de cea mai veche sculptură găsită vreodată.

Roca a fost datată cu vechimea uimitoare de 230.000 până la 700.000 de ani în urmă. Astfel, ea datează dinaintea apariției speciei noastre, Homo sapiens, și chiar și dinaintea omului de Neanderthal. Este posibil ca sculptura să fi fost creată de un hominid timpuriu, precum Homo erectus.

Venus din Berekhat Ram a fost găsită în 1981, în timpul săpăturilor arheologice de pe malurile lacului Ram, pe Înălțimile Golan, între Siria și Israel. Figurina a fost sculptată dintr-o bucată de tuf vulcanic.

Acesta se formează atunci când cenușa vulcanică se depune pe pământ și este destul de fierbinte ca să formeze o rocă ușoară și poroasă, asemănătoare cu piatra ponce. Figurina are o lungime de aproximativ 3.5 centimetri și are cel puțin trei incizii ca niște crestături, făcute cu o piatră ascuțită.

Cine a putut sculpta înaintea oamenilor?

Venus din Berekhat Ram

Un model al feței al unei femei adulte de Homo erectus, considerat unul dintre primii strămoși cu adevărat umani ai omului modern. Figura se află expusă în Sala Originilor Omului de la Muzeul Smithsonian de Istorie Naturală din Washington D.C., SUA

Una dintre incizii este o crestătură adâncă, care încercuiește capătul mai îngust al rocii, indicând astfel gâtul. Celelalte două crestături sunt mai puțin adânci și sunt făcute pe laterale, unde indică prezența mâinilor.

Obiectul a fost găsit între două straturi de cenușă vulcanică. S-a stabilit că stratul superior are o vechime de aproximativ 230.000 de ani, în timp ce stratul inferior de 700.000 de ani.

Roca a fost cioplită între aceste două date. Descoperirea de la Berekhat Ram a fost urmată de o altă descoperire a unui obiect similar în Maroc. Venus din Tan-Tan a fost descoperită între două straturi datate la 200.000 de ani, respectiv 500.000 de ani vechime.

Venus din Berekhat Ram

Venus din Tan-Tan

Oamenii moderni nu evoluaseră încă pe atunci, și nici Neanderthalienii. Această perioadă a fost populată de Homo Erectus, care înseamnă „omul care stă drept”. Aceste rude îndepărtate ale omului modern au apărut acum două milioane de ani în Africa.

De acolo, ei s-au răspândit în restul lumii. Ei au existat până acum 70.000 de ani. Homo erectus folosea unelte complexe, locuia în societăți compuse din vânători și culegători și avea grijă de infirmi și de cei slabi.

Venus din Berekhat Ram și primele amintiri ale umanității

Venus din Berekhat Ram

Modificări antropogenice („de origine umană”) făcute asupra obiectului de la Berekhat Ram, în opinia a două grupuri diferite de experți

Știau să folosească focul și își găteau mâncarea. Se presupune că nu erau capabili să producă sunete comparabile cu vorbirea articulată a omului modern, dar comunicau printr-un limbaj mai evoluat decât cel al cimpanzeilor.

Paleontologii încă dezbat dacă Venus din Berekhat Ram și Venus din Tan-Tan sunt rezultatele intemperiilor și ale eroziunii sau sunt cioplite intenționat. Există și alte dovezi de expresie artistică în această perioadă.

De exemplu, petroglifele de la Bhimbetka din Madhya Pradesh, India. Acestea datează dintr-o perioadă cuprinsă între 290.000 și 700.000 î.e.n.

Totuși, până la apariția omului modern, acum aproximativ 50.000 de ani, nu au apărut dovezi convingătoare de sensibilitate estetică.

Ți-a plăcut articolul? Citește și Misterul se adâncește: 50 de linii Nazca noi, descoperite de drone.

Articole fascinante

>