Un studiu recent efectuat pe veteranii din Statele Unite a descoperit că o mică parte din cazurile de demență, în jur de 10%, sunt de fapt cauzate de o afecțiune hepatică numită encefalopatie hepatică (HE), care poate fi tratată.
Ficatul poate fi afectat de diverși factori, cum ar fi consumul de alcool, depunerile de grăsimi și virusurile hepatitei. În timp, aceste leziuni pot duce la cicatrizarea ficatului, cunoscută sub numele de ciroză, care afectează capacitatea ficatului de a detoxifia sângele.
Ca urmare, toxinele, cum ar fi amoniacul, se pot acumula și se pot deplasa spre creier, provocând interferențe cu funcția cerebrală, ceea ce duce la HE. Diagnosticarea HE poate fi o provocare, deoarece se poate prezenta inițial cu simptome subtile, cum ar fi modificări ale tiparelor de somn sau iritabilitate, care pot progresa până la uitare, dezorientare și confuzie.
În cazurile severe, HE poate duce chiar la comă sau deces. Tratamentul pentru HE implică, de obicei, utilizarea laxativelor pentru a elimina toxinele și a antibioticelor pentru a viza bacteriile dăunătoare producătoare de amoniac din intestin. În unele cazuri extreme, poate fi necesar un transplant de ficat.
Identificarea HE devine mai ușoară la persoanele despre care se știe deja că au ciroză, dar provocarea constă în diagnosticarea acesteia în populația generală, unde este posibil ca ciroza să nu fi fost încă identificată. Simptomele HE se suprapun cu cele ale demenței, o afecțiune cauzată de deteriorarea pe termen lung a funcției cerebrale.
Demența vasculară este în mod obișnuit cauzată de reducerea aportului de sânge la nivelul creierului din cauza unor afecțiuni precum diabetul sau hipertensiunea arterială, în timp ce boala Alzheimer se caracterizează prin depozite cerebrale care duc la uitare și confuzie.
Studiul a analizat dosarele medicale ale veteranilor cu demență și a constatat că un scor FIB-4 ridicat, care indică cicatrizarea ficatului, era mai frecvent la cei cu infecții virale de hepatită și consum mare de alcool.
Pe de altă parte, a fost mai puțin frecvent la persoanele cu diabet, hipertensiune arterială sau boli renale, care sunt factori de risc pentru demență. Acest lucru sugerează că unele cazuri de demență pot fi legate de afecțiuni hepatice precum HE, subliniind importanța depistării bolilor hepatice la persoanele cu simptome de demență.
În timp ce studiul reprezintă un pas semnificativ în direcția înțelegerii legăturii dintre bolile hepatice și demență, se recomandă prudență din cauza limitărilor în ceea ce privește eșantionul de date și instrumentele de diagnosticare utilizate.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a identifica și trata cu acuratețe persoanele cu HE mascate de demență.
Studiul evidențiază îngrijorarea tot mai mare legată de diagnosticarea eronată a afecțiunilor hepatice ca fiind demență, semnalând necesitatea unor metode îmbunătățite de screening și diagnosticare pentru a aborda eficient această problemă.