O echipă de cercetare de la Universitatea Yale a descoperit recent regiunile care se activează în creier atunci când oamenii sunt expuși la imagini tulburătoare, fiind astfel puși în situații stresante.

Conform unui studiu publicat în revista Nature Communications, scanările cerebrale ale persoanelor care au privit scene de violență, imagini considerate extrem de stresante și problematice – de exemplu, fețe mutilate și câini care își arată dinții înainte de a mușca – dezvăluie o rețea de conexiuni neuronale care emană din hipocamp.

Aceasta este o zonă a creierului care ajută la reglarea motivației, a emoțiilor și a memoriei. Răspunsul fiziologic la stres a fost bine studiat la animale.

Activarea zonelor cerebrale, cum ar fi hipotalamusul, determină producerea de hormoni steroizi numiți glucocorticoizi în condiții de stres și situații amenințătoare.

Dar sursa experienței subiective de stres trăite de oameni în timpul pandemiei COVID-19, de exemplu, a fost mai dificil de identificat.

„Nu putem întreba șobolanii cum se simt”, afirmă Elizabeth Goldfarb, coautor al studiului, potrivit Eurekalert.

Goldfarb și colegii săi, inclusiv Rajita Sinha, profesor de psihiatrie, au efectuat o serie de scanări RMN asupra subiecților cărora li s-a cerut să-și cuantifice nivelul de stres atunci când li s-au prezentat imagini tulburătoare.

Studiul dezvăluie că legăturile neuronale emanate de hipocamp la vizualizarea acestor imagini au atins nu numai zone ale creierului asociate cu răspunsuri la stresul fiziologic, ci și cortexul frontal.

Aceasta este o regiune a creierului implicată în funcții cognitive superioare și în reglarea emoțiilor. Echipa de la Yale a descoperit că, atunci când conexiunile neuronale dintre hipocamp și cortexul frontal erau mai puternice, subiecții au raportat că se simțeau mai puțin stresați de imaginile pe care le vedeau.

În schimb, au raportat că s-au simțit mai stresați atunci când rețeaua neuronală dintre hipocamp și hipotalamus a fost mai activă.

Autorii au remarcat că există și alte dovezi (obținute în alte studii) legate de cei care suferă de tulburări de ordin psihic, cum ar fi anxietatea, deoarece acești pacienți pot avea dificultăți în a primi semnale de calmare de la cortexul frontal în perioadele de stres.

„Aceste descoperiri ne pot ajuta la adaptarea terapiei în mai multe direcții”, a spus Sinha, care a explicat că toți subiecții de studiu au fost sănătoși.

De asemenea, în unele cazuri, răspunsurile lor în timpul experimentului au părut a se adapta; cu alte cuvinte, conexiunile neuronale cu cortexul frontal au devenit tot mai puternice, pe măsură ce subiecții erau expuși la noi imagini stresante.

Sinha și Goldfarb au speculat că acești subiecți au putut accesa amintiri care i-au ajutat la modularea răspunsului la imagini stresante.

„Așa cum experiențele pozitive pot reduce răspunsul organismului la stres, munca noastră arată că rețelele neuronale legate de memorie pot fi activate pentru a crea un răspuns emoțional de rezistență la stres”, a spus Goldfarb.