Cum trăiesc oamenii care au doar o jumătate de creier. Un studiu RMN oferă câteva răspunsuri

Un studiu realizat pe oameni care mai au doar o jumătate de creier arată că acest organ are capacități incredibile, reconfigurându-se în funcție de bucățile lipsă.

Poveștile uimitoare cu oameni care duc vieți relativ normale având bucăți uriașe din creier vătămate sau extirpate cu totul par adeseori să sfideze logica. Însă, la nevoie, creierul uman are o abilitate neobișnuită – își calibrează funcțiile în raport cu bucățile care lipsesc.

Un studiu recent, realizat pe oameni cărora le lipsește o jumătate din creier, ne oferă perspective noi asupra felului în care acest lucru este posibil, demonstrând încă o dată abilitatea remarcabilă a creierului uman de a îndeplini mai multe sarcini chiar și atunci când distrugi 50% din materia cerebrală.

Imagini RMN care arată rezultatele unei emisfericomii. Foto: Translational Pediatrics

„Aproape că uiți de afecțiunea de care suferă atunci când îi întâlnești pentru prima dată. Când stau la calculator și văd aceste ecografii care arată numai jumătate din creier, încă mă minunez că imaginile provin de la aceeași ființă umană pe care am văzut-o mergând și vorbind și care a ales să-și aloce din timp pentru cercetare”, spune Dorit Kliemann, cercetător în domeniul neurologiei la Institutul de Tehnologie din California, potrivit Science Alert.

Șase dintre participanții la studiu au trecut prin procedura drastică și înfricoșătoare de îndepărtare a uneia dintre emisferele cerebrale, pentru a trata un tip rar și extrem de epilepsie. Procedura se numește emisferectomie și este folosită doar atunci când crizele sunt catalogate drept „catastrofale” sau medicamentele nu dau rezultate.

„Este uimitor ce pot face acești pacienți. Da, se confruntă cu multe provocări, însă abilitățile lor cognitive încă funcționează la parametri remarcabil de înalți, dat fiind faptul că le lipsește jumătate din țesutul cerebral”, a spus Kliemann.

Emisferectomia este o procedură la care se recurge în cazuri foarte grave de epilepsie sau după traume severe. Foto: iStock

Comparând ecografiile acestor participanți cu șase subiecți de control (cărora nu li s-a îndepărtat nicio parte din creier) și cu o bază de date de 1.482 de creiere scanate, Kliemann și colegii săi au descoperit că tiparul de activitate la participanții cu numai jumătate de creier este remarcabil de similar cu cel al subiecților care au materia cerebrală întreagă.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Însă echipa a detectat și o diferență: pacienții care suferiseră o emisferectomie aveau conexiuni mult mai puternice între rețelele cerebrale.

Aceste rețele controlează procese precum atenția, activitățile senzoriale, emoțiile și memoria și implică adeseori ambele regiuni ale creierului. Studiile arată că activitățile din cadrul rețelelor sunt legate de abilități cum ar fi controlul motor, în timp ce conexiunile dintre rețele sunt esențiale pentru activități precum memoria funcțională.

Această creștere a numărului de conexiuni a apărut la toți cei șase pacienți reali și la toate rețelele – de exemplu, rețeaua de atenție avea mai multe conexiuni cu rețeaua vizuală decât de obicei. Tiparele de conectivitate dintre rețele au rămas aceleași ca în cazul grupului de control, numai că aveau o activitate crescută.

Un caz care a șocat medicii - Aaron Murray, băiatul care trăiește fără creier FEATURD_compressed
În brațele mamei sale: Aaron Murray, un băiat care a trăit fără creier. Detalii despre cazul său, aici. Foto: Pinterest

Această creștere a conexiunii între rețele reflectă felul în care creierul rămas compensează pentru pierderea de materie cerebrală, pentru a-și menține funcția cognitivă și conștiența, explică cercetătorii.

Potrivit acestora, dată fiind mărimea redusă a grupului-mostră (doar șase pacienți) cu care au lucrat, nu au reușit să stabilească conexiuni între diferențele de activitate cerebrală și comportament sau nivelul de inteligență.

În cercetările viitoare, echipa așteaptă să afle cum lucrează împreună aceste rețele cerebrale pentru a compensa părțile creierului care sunt vătămate sau care lipsesc în timpul unor sarcini specifice – în opoziție cu stările de repaos care au fost testate aici.

Cu alte cuvinte, subiecții vor avea de efectuat anumite sarcini, pentru ca oamenii de știință să analizeze modul în care răspunde un creier din care lipsește o jumătate.

Și, dacă înțelegem felul în care diferitele noastre rețele cerebrale pot îndeplini sarcini multiple prin creșterea numărului conexiunilor, savanții ar putea dezvolta tratamente pentru alte vătămări ale creierului.

„Oricât de remarcabil ar fi faptul că există indivizi care pot trăi cu jumătate de creier, uneori o leziune cerebrală foarte mică – un accident vascular, o traumă apărută în urma unui accident de bicicletă sau o tumoare – poate avea efecte devastatoare”, a spus Kliemann.


Dacă ți s-a părut interesant acest articol, îți recomandăm și:


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu