Un pasionat de istorie a copt pâine folosind drojdie de 1.500 de ani

Un pasionat de istorie a copt pâine pe baza unei rețete străvechi, folosind un ingredient de acum 1.500 de ani: rămășițe de drojdie recuperate din vase egiptene antice în care se păstra pâinea. Potrivit „brutarului de ocazie”, rezultatul a fost foarte gustos.

Egiptul Antic a fost o societate dependentă de grânele cultivate în valea fertilă a Nilului. Cerealele erau folosite pentru a face pâine și chiar și pentru a fabrica bere, două alimente caracteristice dietei egiptene.

Pâinea a fost pusă la dospit în coșuri împletite, așa cum se proceda în Egiptul Antic. Foto: Pinterest

Astăzi, mulțumită microscoapelor electronice cu care au fost scanate rămășițele de pâine antică recuperate de arheologi, știm destul de multe despre acest aliment de bază pe care îl consumau egiptenii, relatează Ancient Origins.

Seamus Blackley, un designer de jocuri video pasionat de istorie, a devenit interesat de pâinea egiptenilor antici în urmă cu câțiva ani. Avea toate ingredientele necesare pentru a reproduce procesul prin care egiptenii făceau pâine și putea chiar să folosească același tip de râșniță pentru a măcina grânele și a obține făină.

Drojdie veche de 1.500 de ani

Blackley mai avea nevoie de un singur lucru: drojdie, care era esențială pentru procesul de coacere folosit încă de acum 4.000 de ani, așa cum este esențială și în ziua de azi.

Blackley a reușit să găsească niște vase folosite la coacerea pâinii în urmă cu aproximativ 1.500 de ani și a colectat din ele rămășițele de drojdie.

Rămășițele de drojdie antică au fost transformate într-o cultură activă proaspătă. Foto: Seamus Blackley

Drojdia, care poate fi reactivată chiar și după ce rămâne în stare latentă latentă timp de mai multe secole, a fost transformată într-o cultură proaspătă, ceea ce însemna că Blackley putea începe să coacă pâine la fel ca egiptenii antici.

Blackley a cumpărat grâu egiptean și sare de mare, apoi a găsit niște obiecte care să-i permită să recreeze procesul de măcinare antic. Asta însemna găsirea unor discuri de piatră rotative care să macine grânele pentru a obține făină, așa cum se proceda cu câteva milenii în urmă în Teba și Memfis.

A amestecat făina proaspăt măcinată, drojdia, sarea și a adăugat puțin ulei de măsline. Apoi, a pus amestecul la păstrare „pentru ca umezeală să se distribuie în întreg aluatul și drojdia să-l facă să dospească”.

În final, aluatul a fost pus în coșuri împletite pentru a-i da formă. După ce drojdia a făcut aluatul să dospească, pâinea era gata de pus la copt. A fost pusă într-un cuptor, având grijă să fie coaptă în mod egal pe toate părțile.

O râșniță egipteană antică. Foto: Adobe Stock

Bărbatul a fost extrem de încântat de rezultatul final. Acesta a scris că pâinea a fost „incredibil de moale, însă consistentă” și avea „o aromă foarte complexă.”

Proiectul lui Blackley nu este doar un amuzament, ci oferă perspective noi asupra alimentației și vieții egiptenilor antici.


Ți s-a părut interesant acest subiect? Citește și:

Ca să știi mai mult, citește „Istoriile alimentației. Ce va să zică a mânca”

„Ce mâncau oamenii cu mii de ani în urmă? Ce vor mânca peste un secol? Cum și unde au apărut focul, agricultura, creșterea animalelor? Ce mâncau împărații romani? Dar cei chinezi sau regii Franței? Cum mâncau supușii lor? Cum se explică interdicțiile alimentare din fiecare religie? A dispărut cu adevărat canibalismul? Ce legături sunt între sexualitate și alimentație? Cum și unde au apărut restaurantele? Cine a inventat pizza? Cine mănâncă insecte? Dar alge? Ce mănâncă bogătașii de astăzi? Ce popoare se hrănesc cel mai bine? Se va putea asigura o alimentație sănătoasă pentru zece miliarde de oameni? Vom fi oare obligați să mâncăm ceea ce ne va impune o inteligență artificială? Oare mâine vom mai sta la masă împreună?

Această vastă frescă înfățișează modul în care am trecut de la o alimentație variată, naturală și abundentă la produse alimentare standardizate, industriale și făcute pe bandă rulantă, otrăvuri și pentru om, și pentru natură. Ea dezvăluie imensa putere economică, ideologică și politică a industriei alimentare, precum și legăturile mai puțin cunoscute dintre mâncare și conversație, dintre alimentație și putere sau dintre ceea ce mâncăm și geopolitică.

Înțelegerea acestei istorii este fundamentală dacă doriți să vă preocupați de propriul dumneavoastră regim alimentar, să mâncați sănătos și bine – și să salvați natura, de care depinde supraviețuirea omenirii.” (Jacques Attali)

„Istoriile alimentației. Ce va să zică a mânca” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu