În 1981, bancherul italian Roberto Calvi s-a trezit în mijlocul unui scandal financiar care avea să ducă la una dintre cele mai controversate crime din istorie.
După ce a devalizat o bancă, deturnând aproape 30 de milioane de dolari, Calvi a căzut în plasa corupției de pe urma căreia chiar el profitase. Roberto Calvi a avut legături obscure cu Vaticanul, Mafia italiană, precum și cu o lojă masonică ilegală, iar toate aceste încrengături i-au adus sfârșitul.
Totuși, cine au fost responsabilii de moartea bancherului?
Milioane de dolari s-au „evaporat”
Potrivit cotidiantului Corriere della sera , în 1978, Banca Centrală Italiană a publicat un raport despre activitățile celei de-a doua bănci private ca mărime din Italia, Banco Ambrosiano. Miliarde de lire (aproximativ 27 milioane de dolari) fuseseră transferate ilegal în afara țării.
Dezvăluirea a dus la o investigație, care a avut drept rezultat condamnarea președintelui Banco Ambrosiano, Roberto Calvi (poreclit „bancherul lui Dumnezeu”), în 1981.
În urma procesului, Roberto Calvi a primit patru ani de închisoare cu suspendare și o amendă de aproape 20 de milioane de dolari pentru rolul său în transferul banilor în afara Italiei.
Presa vremii a speculat că bancherul a încercat cel puțin o dată să se sinucidă în timp ce se afla în închisoare.
În pofida încarcerării sale, Roberto Calvi a reușit să-și păstreze funcția în bancă. În cele din urmă, în așteptarea apelului, judecătorii l-au eliberat pe cauțiune.
Membrii familiei lui Calvi susțineau că bancherul nu făcuse de bunăvoie lucrurile de care era acuzat. Aceștia credeau că alte persoane îl manipulaseră pe Calvi, în timp ce alții susțineau de-a dreptul că bancherul era complet nevinovat.
Implicarea Sfântului Scaun
În anul următor, Banco Ambrosiano s-a prăbușit. Cu două săptămâni înainte, Calvi trimisese o scrisoare către Papa Ioan Paul al II-lea, în care îl avertizase că prăbușirea băncii urma să aibă un impact mare asupra bisericii și că s-ar dovedi o adevărată catastrofă financiară.
Scrisoarea făcea aluzie și la faptul că unii oficiali de la Ambrosiano și de la Vatican erau conștienți de cele ce se întâmplau cu adevărat. Vaticanul era acționarul majoritar al Băncii Ambrosiano, iar după prăbușirea băncii au fost descoperite datorii care ajungeau la 1.5 miliarde de dolari.
Printre acestea se numărau și datorii către Mafie. În 1984, Banca Vaticanului a fost de acord să efectueze plăți în valoare de 225 milioane de dolari către 120 dintre creditorii băncii Ambrosiano. Însă, din lipsă de dovezi, Banca Vaticanului nu a fost anchetată.
Roberto Calvi fuge la Londra
Pe 10 iunie 1982, la cinci zile după ce îl contactase pe Papă, Calvi a dispărut din apartamentul său din Roma. Folosind un pașaport fals, a reușit să fugă în Londra, cu escală în Zürich.
La o săptămână după ce absența sa a fost observată, oficialii Băncii Italiei l-au îndepărtat din funcție. Secretara privată a lui Roberto Calvi, Graziella Corrocher, în vârstă de 55 de ani, a scris o relatare în care condamna pagubele aduse băncii de către Calvi și acoliții săi.
La scurt timp, în mod misterios, Corrocher a murit. După aparențe, s-a aruncat de la etajul cinci al băncii. Investigatorii au stabilit că fusese vorba de o sinucidere.
Moartea misterioasă a lui Roberto Calvi
În noaptea următoare, Roberto Calvi și-a părăsit apartamentul din cartierul Chelsea, din Londra, pentru a lua masa. După ce și-a terminat cina, s-a decis să facă o plimbare pe malul nordic al Tamisei.
Cele întâmplate după aceea au fost subiect de dezbateri aprinse timp de mai bine de trei decenii. Roberto Calvi a fost descoperit la primele ore ale zilei de 18 iunie, atârnând de Podul Blackfriars, în apropierea centrului financiar al Londrei.
Avea asupra sa echivalentul a 15.000 de dolari, în trei valute diferite. De asemenea, în buzunarele bancherului au fost găsite niște cărămizi. Vestea descoperirii cadavrului a trimis o undă de șoc în întreg orașul.
Nu a durat mult până când investigatorii au identificat cadavrul lui Roberto Calvi. Investigația a durat puțin mai mult de o lună, iar oficial cauza morții a fost sinuciderea.
Dar aproape imediat au apărut îndoieli legate de această concluzie. Membrii familiei lui Roberto Calvi nu au acceptat faptul că acesta își luase viața și l-au angajat pe avocatul George Carman. În urma demersurilor acestuia, a fost deschisă o investigație mai amănunțită.
Investigația privată propune noi teorii
În 1991, familia lui Calvi a angajat un detectiv particular, pe nume Jeff Katz. Acesta a desfășurat o serie de teste criminalistice asupra lui Calvi și asupra lucrurilor pe care le avea la el în momentul morții.
Investigatorii au găsit mai multe cărămizi în buzunarele costumului său și în lenjerie. Însă părea improbabil ca mâinile lui Calvi să fi atins cărămizile. Asta însemna, așadar, că altcineva le pusese acolo.
De asemenea, rănile de pe gâtul bancherului nu erau rezultatul spânzurării. În plus, pantofii lui Roberto Calvi nu aveau urme de rugină sau de vopsea, prezente pe eșafodajul podului.
Concluzia investigației lui Katz: Calvi fusese ucis, iar sinuciderea fusese înscenată. Potrivit rapoartelor privind debitul Tamisei din acea noapte, nivelul apei era suficient de mare pentru a permite accesul unei bărci sub pod în momentul morții lui Calvi.
Cei aflați în barcă ar fi putut să ajungă cu ușurință la eșafodajul podului. Se părea că bancherul fusese spânzurat de pod după ce fusese ucis.
Mai mult, echipa de investigatori nu a putut să-și dea seama cum bancherul a putut să se sinucidă într-un mod atât de complicat, fără să fie văzut de nimeni.
Cazul se redeschide, cu dovezi noi
În 2002, un nou raport criminalistic a stabilit oficial că era vorba de crimă. Poliția din Londra a redeschis cazul în septembrie 2003. Pe măsură ce investigația progresa, au ieșit la lumină informații noi.
Înainte să fugă din Italia, bancherul s-a comportat ca și cum s-ar fi temut pentru viața lui. Printre clienții Băncii Ambrosiano se afla Mafia, care folosea banca lui Calvi pentru a spăla bani, iar Calvi luase parte la aceste infracțiuni.
Unii au spus că însuși Roberto Calvi sifonase sume mari de bani sau că permisese ca acest lucru să se întâmple. De asemenea, Calvi ar fi putut avea cunoștință despre acte de corupție ale unor politicieni puternici și chiar ale Vaticanului.
Mai mult, Roberto Calvi avea acces la unele secrete care trebuiau să rămână ascunse. Președintele de bancă avea o poziție influentă și ar fi putut fi unul dintre oamenii periculoși din Italia.
Dacă toate aceste zvonuri sunt adevărate, există posibilitatea ca bancherul să fi fost ucis fiindcă știa prea multe.
Legături cu Mafia
Unii susțin că bancherul escrocase Mafia cu 50 de milioane de dolari. Când banca s-a prăbușit, organizația și-a pierdut banii. Se poate ca Mafia să fi dat vina pe Roberto Calvi și să fi decis să dea un exemplu prin uciderea lui.
Este posibil ca Mafia să-l fi urmărit după ce a părăsit Italia. Bancherul folosise un pașaport fals pentru a ajunge la Londra, însă identitatea pe care o folosise, Gian-Roberto Calvini, nu era departe de numele său adevărat.
În plus, după ce a ajuns la Londra, un traficant local de droguri, Sergio Vaccari, și un om de afaceri din Sardinia, Flavio Carboni, i-au slujit drept ajutoare.
Amândoi aveau legături cu Mafia. În acel moment, Vaccari locuia în Kensington și se considera un fel de playboy. Era proprietarul unui magazin de antichități, pe care îl conducea împreună cu iubita lui.
Dacă bancherul fusese ucis, Vaccari era un bun candidat la rolul de suspect. Dar, la trei luni după moartea lui Roberto Calvi, Vaccari a fost găsit în casă, ucis cu 15 lovituri de cuțit.
Deși Vaccari avea, și el, cărămizi în buzunar, poliția nu a făcut nicio legătură între cele două morți. În apartamentul său, poliția a mai găsit un document cu o listă a membrilor societății secrete Propaganda Due (P2).
Legături cu societatea secretă P2
Roberto Calvi era membru al lojei masonice P2, care era ilegală. Membrii grupului își spun „frati neri”, ceea ce se traduce prin „călugării negri”. Astfel, pare o coincidență ciudată faptul că ucigașii au folosit podul Blackfriars („al călugărilor negri”) pentru a-l spânzura pe Roberto Calvi.
O altă coincidență erau cărămizile din buzunarele lui Calvi și Vaccari – un posibil avertisment al francmasonilor („zidarilor”) din P2. Rețeaua P2 era legată de unii dintre cei mai influenți oameni din Italia.
Descrisă adeseori ca un „stat în stat”, loja masonică era compusă din politicieni, judecători, jurnaliști, ofițeri, oameni de afaceri și alți membri din elita societății italiene.
De-a lungul anilor, societatea devenise clandestină și era condusă de către Marele Maestru Licio Gelli, un fascist.
Ultima investigație și procesul
În timpul investigației, câțiva capi ai Mafiei au depus mărturie privind implicarea organizației. Mai exact, au oferit informații despre cine ar fi putut să-l ucidă pe Roberto Calvi.
În cele din urmă, în 2003, procurorii au făcut legătura dintre Vatican, Mafie și loja P2. Vaticanul avea cele mai multe acțiuni la Banco Ambrosiano. Mafia era unul dintre clienții-cheie ai băncii, chiar dacă era un client cu „nevoi speciale”.
De asemenea, P2 era un client puternic. Roberto Calvi se ocupa de sume mari din banii Mafiei și ai P2. Bancherul le spăla banii și le finanța organizațiile, prin bancă.
Mafia și liderul P2, Licio Gelli, ar fi putut colabora pentru a-i închide gura și a-l pedepsi pe pentru faptul că și-au pierdut banii odată cu prăbușirea băncii.
În 2005, cinci oameni au fost puși sub acuzare pentru uciderea lui Roberto Calvi. Aceștia erau Francesco di Carlo și fosta sa iubită, Manuela Kleinszig, omul de afaceri Ernesto Diotallevi, șeful mafiot Giuseppe Calo și Silviano Vittor, garda de corp a lui Calvi.
Licio Gelli nu a fost niciodată pus oficial sub acuzare. În 2007, instanța i-a achitat pe toți cinci, din lipsă de probe. Până în ziua de azi, nimeni nu a fost condamnat pentru moartea lui Roberto Calvi.
La Napoli se zice: dacă vezi un mort pe strada, știe el de ce a murit.