În secolele XVI și XVII, în timpul dinastiei Safevizilor, oamenii care trăiau în Imperiul Persan, pe teritoriul de astăzi al Iranului, au construit mii de turnuri special pentru porumbei.
Însă păsările nu erau atrase pentru carne, ci pentru excremente, pe care localnicii le colectau și le foloseau pentru a fertiliza câmpurile pe care cultivau pepeni și castraveți.
Oamenii din acea epocă apreciau foarte mult pepenii și îi consumau în cantități mari, iar excrementele de porumbei erau considerate unul dintre cele mai bune îngrășăminte pentru aceste culturi.
Pentru a aduna ușor excrementele, persanii au construit turnuri a căror arhitectură încuraja păsările să cuibărească în ele.
Un turn putea adăposti 14.000 de porumbei
Construire din cărămidă și acoperite cu cu ipsos și var, aceste turnuri împânzeau teritoriul. Numai în orașul Isfahan (fosta capitală a Imperiului Persan) existau aproximativ 3.000 de astfel de turnuri.
De obicei, aceste construcții în formă cilindrică au cel puțin 18 metri înălțime și între 10 și 22 de metri în diametru. În ele își puteau face cuibul până la 14.000 de porumbei.
Pentru că porumbeii sunt pradă pentru multe animale, turnurile erau construite ca niște fortărețe impenetrabile, în care prădătorii nu puteau ajunge. Intrările de mici dimensiuni împiedicau accesul vulturilor, bufnițelor sau corbilor.
La interior, cilindrul era format din numeroase „balcoane” pentru cuibărit, dispuse uniform pe ziduri. Turnurile erau deschise o dată pe an, pentru a colecta excrementele.
Acestea serveau în principal ca îngrășământ, dar erau utilizate și în industria pielăriei, în procesul de tăbăcire. De asemenea, erau un ingredient important în fabricarea prafului de pușcă.
Păsările nu erau capturate și dresate să ocupe turnurile, ci erau instinctiv atrase de ele, deoarece semănau cu terasele de pe stânci, unde porumbeilor le place să cuibărească.
De asemenea, păsărilor li se oferea doar adăpost, nu și hrană. În timpul zilei, porumbeii ieșeau să caute apă și hrană, iar seara se întorceau la turn.
Excrementele de porumbel și, prin urmare, turnurile pentru porumbei au devenit inutile odată cu apariția îngrășămintelor chimice moderne. În Isfahan mai există doar 300 in cele 3.000 de turnuri. 65 dintre acestea sunt incluse în patrimoniul național al Iranului.
Unele turnuri încă mai atrag stoluri mici de porumbei, care se cuibăresc în ele în pofida plafoanelor prăbușite și a zidurilor crăpate.
Incorect. Persanii și arabii sunt popoare cu multe obiceiuri și tradiții comune. Porumbeii le aduceau foarte multe beneficii acestor popoare:1. Erau exterminatorii lacustelor. Nu existau substante de combatere a daunatorilor. 2. Era si este o delicatesa traditionala mâncare porumbel umplut. La orice sărbătoare, eveniment era nelipsita acest fel de mâncare. 3 Fulgii erau folosiți pentru perne. 4. Porumbeii erau cea mai rapida poșta. 5. Porumbeii erau materialul de antrenament al ulilor si acvilelor, pasăre folosită la vânătoare. 6. Porumbeii erau si păsări decorative pentru grădinile din palatele bogaților. 7. Excrementele porumbeilor, ca de altfel si excrementele cailor si ale bovinelor, se foloseau si se folosesc si in ziua de azi, drept îngrășăminte pentru agricultură.