Turnul din Pisa, un mister elucidat abia după 500 de ani

Turnul din Pisa nu este primul turn înclinat și nici măcar cea mai înclinată clădire din lume. Ceea ce îl face unic este faptul că, în ciuda înclinării sale accentuate, stă în picioare încă din secolul XIV.

Oamenii de știință au descoperit abia în ultimii ani cum reușește Turnul din Pisa să rămână stabil. Se pare că motivul este strâns legat de cauza din care turnul a început să se încline.

Din câte se pare, în ciuda instabilității aparente, Turnul din Pisa va rămâne în picioare mult timp de acum înainte.

Înclinarea a început odată cu construcția Turnului din Pisa

Turnul din Pisa 01
Foto: Miami Mirror

Construcția Turnului din Pisa a început în 1172 și, până când s-a construit cel de-al doilea etaj, în 1178, edificiul începuse deja să se încline.

Apoi, lucrările de construire au luat o pauză timp de 100 de ani, din cauza războaielor. În acea perioadă, orașul Pisa s-a luptat cu Genova, Lucca și Florența. În acele vremuri, Turnul din Pisa era înclinat cu aproximativ 0.2 grade spre nord, însă și-a revenit.

După ce construcția a reînceput și turnul a ajuns să aibă șapte etaje, clădirea s-a înclinat cu un grad spre sud.

Turnul din Pisa 02
Turnul din Pisa, pe o vedere din 1897. Foto: Pinterest

Odată cu trecerea secolelor, Turnul din Pisa s-a înălțat, iar unghiul de înclinare a crescut, la rândul lui. Edificiul a fost finalizat, în cele din urmă, în 1378.

În pofida eforturilor de contrabalansare a turnului prin construirea unor ziduri mai groase într-o parte a sa, clădirea a continuat să se încline.

La un moment dat, unghiul de înclinare era de 5.5 grade. În ziua de astăzi, mulțumită eforturilor de restaurare, înclinarea turnului s-a stabilizat la 4 grade.

Atunci când „moale” înseamnă „puternic”

Turnul din Pisa 04
Foto: CNN

Potrivit unui raport recent al Universității din Bristol, motivul pentru care Turnul din Pisa stă în picioare este însăși cauza pentru care acesta s-a înclinat.

Turnul din Pisa este situat între râurile Arno și Serchio, iar pământul este instabil și moale, fiind compus din aluviuni, lut, nisip fin și scoici.

Așadar, nu e de mirare că o clădire de 14.500 de tone se înclină din cauza acestei compoziții a solului. Însă moliciunea solului este esențială și pentru… stabilitatea turnului.

Acest lucru se datorează efectului denumit „interacțiunea dinamică a structurii solului” (IDSS). Acest fenomen este explicația pentru care clădirile construite pe un sol moale reușesc să facă față vibrațiilor puternice.

Turnul din Pisa 03
Foto: Onedio

A construi pe nisip este, în general, o idee proastă, dacă nu ai la dispoziție niște tehnici de ultimă oră. Cei care au construit turnul nu dispuneau de astfel de tehnici, dar au avut, în schimb, un mare noroc. Sau să fie vorba de un mare ghinion?

Turnul este construit pe un sol incredibil de moale. Pe de altă parte, materialele folosite la construcție sunt foarte dure. Rezultatul este că turnul are parte de efectul IDSS mai mult decât orice altă clădire din lume.

Turnul din Pisa nu se comportă ca alte clădiri construite pe sol moale, din cauza intensității acestui efect. În schimb, turnul s-a scufundat până când solul din jur a înghițit suficient de mult din clădire pentru a o susține mai bine.

Cu alte cuvinte, deși turnul este înclinat, el nu se va prăbuși prea curând, în ciuda numeroaselor cutremure din zonă.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu