Turnul Craniilor, sinistrul monument creat din capetele răsculaților sârbi

În orașul Niš (pronunțat „Niș”), în sudul Serbiei, se află un monument macabru, ridicat în semn de amintire a rezistenței sârbilor împotriva domniei otomane de 400 de ani.

Dar Turnul Craniilor nu a fost construit pentru a comemora sacrificiile eroice ale miilor de răsculați care și-au pierdut viața, ci pentru a servi drept avertisment pentru urmașii lor, potrivit site-ului turistic oficial al orașului Niš.

Foto: Wikimedia

Imperiul Sârb a căzut în mâinile otomanilor la sfârșitul secolului al XIV-lea, dar declinul său era evident de o bună bucată de timp. Imperiul se prăbușea sub Stefan Uroš al V-lea, a cărui indecizie și incompetență îi câștigaseră titlul rușinos de „Uroš cel slab”.

Conflictele interne fragmentaseră imperiul într-o serie de principate, dintre care unele nici măcar nu îi recunoșteau stăpânirea. În același timp, sultanatul otoman se răspândea treptat în Asia și în Europa.

Când otomanii au atacat, domnitorii sârbi, prea absorbiți de intrigi și rivalități, nu au opus prea multă rezistență. Astfel, orașul Niš a fost ocupat de turci.

Turnul Craniilor în 1863. Foto: Wikimedia

Prima victorie otomană a avut loc în 1375. Sârbii au reușit să-l recucerească în 1443, dar orașul a căzut din nou sub sabia turcilor în 1448.

Orașul și-a schimbat de câteva ori stăpânirea, trecând de la turci la austrieci în secolele XVII și XVIII, dar în cea mai mare parte a celor 400 de ani de la cădere a fost sub otomani, faimoși pentru brutalitatea acțiunilor represive.

În această perioadă, sârbii au îndurat o teroare fără margini, după cum au relatat călătorii care treceau prin regiune.

Turnul Craniilor în 1878. Foto: Wikimedia

Un călător din Silezia din secolul XVI a descris scene înfricoșătoare, cu cadavre mutilate împrăștiate de-a lungul drumului de la Sofia la Niš. Când a ajuns la porțile orașului Niš, a văzut că erau acoperite cu capete de țărani bulgari săraci proaspăt tăiate.

Primul război la scară largă dintre sârbi și otomani a avut loc în 1805, la Ivankovac, unde turcii au fost învinși și obligați să se retragă spre Niš.

Stevan Sinđelić, liderul răsculaților, s-a dovedit a fi un militar capabil, iar ulterior a fost numit comandant al Brigăzii de infanterie Resava.

„Stevan Sinđelić aruncând în aer un butoi cu praf de pușcă”. Foto: Wikimedia

În 1809, o forță de zece mii de rebeli sârbi s-a apropiat de satele din sudul orașului Niš și a început să sape tranșee. Prima și cea mai mare a fost pe dealul Čegar, în responsabilitatea lui Stevan Sinđelić.

De acolo, sârbii au lansat mai multe atacuri împotriva Cetății Niš, dar de fiecare dată au fost respinși de otomani, superiori din punct de vedere numeric.

În timpul luptei de două luni, Sinđelić și brigada sa s-au separat de restul trupelor de gherilă, iar oamenii săi au rezistat cu înverșunare.

Foto: Wikimedia

Dar când trupele otomane au început să se reverse în șanțul unde unitatea lui Sinđelić era țintuită de focul inamic, liderul răsculaților sârbi a înțeles că mai avea foarte puține speranțe.

Copleșit de inamici, Sinđelić și-a scos arma și a tras într-un butoi cu praf de pușcă din depozitul de muniție. A rezultat o explozie uriașă, care a zguduit pământul și i-a ucis pe toți cei aflați în tranșee și în apropiere.

Se estimează că în bătălia de pe dealul Čegar au pierit peste 6.000 de soldați otomani și 3.000 de sârbi. După bătălie, marele vizir Hurshid Pașa a ordonat ca Sinđelić și oamenii săi să fie împăiați și trimiși sultanului otoman, Mehmet al II-lea.

Craniul despre care se crede că este al lui Sinđelić. Foto: Wikimedia

Sultanul a apreciat jertfa, apoi a trimis craniile înapoi la Niš, cu instrucțiunea să se construiască un turn, iar oasele să fie expuse ca avertisment pentru toți sârbii cu gânduri de răzvrătire.

Când a fost construit, Turnul Craniilor avea înălțimea de aproape 5 metri și consta din 952 de cranii încorporate în cele patru laturi ale sale. Localnicii l-au numit Ćele Kula.

De-a lungul anilor, multe cranii s-au desprins și au căzut din zidurile turnului, unele au fost luate de rude ale decedaților, pentru a fi înmormântate, iar altele au fost furate de amatorii de suveniruri.

În anii 1860, odată cu slăbirea puterii otomane, Midhat Pașa, ultimul guvernator otoman din Niš, și-a dat seama că turnul stârnea doar sentimente de ură la adresa administrației otomane și le amintea localnicilor de cruzimea imperiului.

Prin urmare, a ordonat scoaterea din turn a craniilor rămase, dar nu a îndrăznit să distrugă monumentul, pentru că între timp devenise un simbol puternic al rezistenței sârbe. Așa este și astăzi.

Până în zilele noastre, Turnul Craniilor a pierdut majoritatea osemintelor. Puținele cranii rămase – în jur de 50 – sunt protejate de un perete de sticlă.

Întregul turn este adăpostit într-o capelă care din exterior arată ca o biserică. Craniul despre care se crede că este al lui Sinđelić este expus într-un recipient de sticlă.

Ca să știi mai mult

Dacă te pasionează marile descoperiri geografice și vrei să afli mai multe despre oamenii extraordinari care le-au realizat, îți recomandăm o carte captivantă: „Mari exploratori”. Citind-o, vei face o incursiune în istoria de peste 5.000 de ani a explorărilor și aventurilor, pe uscat, pe mare și chiar dincolo de granițele terestre. Alexandru cel Mare, Marco Polo, Cristofor Columb, Vasco da Gama, Magellan, Francis Drake, James Cook, Jacques-Yves Cousteau, Iuri Gagarin și Neil Armstrong sunt doar câteva dintre personajele acestor povești fascinante.

Comandă cartea „Mari exploratori” pe Cartepedia sau pe Libris.


Distribuie:

Citește în continuare

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi în fiecare dimineață pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări.
Fii fără grijă, nu facem spam.

Lasă un comentariu