În 1783, Benjamin Franklin a fost învins la șah de o mașinărie autonomă. Același robot avea să câștige și în fața lui Napoleon Bonaparte, în 1809. Sau asta au crezut cei doi oameni de stat…
Adversarul lor fusese o figură umană (în mărime naturală) așezată la un birou mare de lemn. Despre mașinărie, cunoscută drept „Turcul”, se spunea că era prevăzută cu mijloace mecanice care îi permiteau să joace șah fără ajutor uman.
La peste 230 de ani după ce mașinăria a jucat șah cu Franklin la Paris, „gigantul” din domeniul comerțului electronic Amazon a folosit acest nume pentru propriul său proiect, Turcul Mecanic (mTurk).
Este vorba despre un site unde se adună persoane care pot câștiga bani participând la mici proiecte pentru care oamenii încă sunt mai buni decât computerele. Cei care fac această muncă sunt cunoscuți colocvial drept „turci”.
Participanții primesc bani pentru îndeplinirea unor sarcini precum transcrierea fișierelor audio, marcarea imaginilor pentru o platformă de social media sau completarea de chestionare.
Dar, spre deosebire de Amazon, care a construit mTurk bazându-se pe inteligența umană, operatorii „turcului” original au petrecut peste 80 de ani pretinzând că jucătorul de șah era în întregime mecanic.
În epocă, ideea unei mașini dotate cu inteligență artificială a încins mințile oamenilor din lumea întreagă, chiar dacă mai târziu s-a dovedit că era vorba doar de o înșelătorie elaborată.
Omul din mașinărie
De-a lungul existenței sale de 84 de ani, Turcul a participat la turnee în Europa și America. A învins mulți adversari și a lăsat publicul uimit, întrebându-se care era modul său de funcționare.
Turcul – un dispozitiv în care, de-a lungul anilor, s-au ascuns mai mulți șahiști adevărați – era opera lui Wolfgang von Kempelen, un inventator maghiar. Acesta a creat mașinăria în 1770 pentru a o distra pe Maria Tereza, împărăteasa Austriei.
Von Kempelen și succesorul său, Johann Nepomuk Malzel, aveau un ritual înainte de fiecare partidă de șah: deschideau toate sertarele și ridicau roba Turcului pentru a arăta publicului mecanismul și pentru a demonstra că în interior nu se afla niciun om.
Mașinăria a uimit spectatorii și a dat naștere mai multor teorii, care speculau modul de funcționare a Turcului. Inclusiv Edgar Allan Poe a încercat să înțeleagă cum era posibilă o asemenea invenție.
Însă, după ce mașinăria lui Von Kempelen a fost distrusă într-un incendiu, în 1854, o serie de eseuri publicate în Chess Monthly, o revistă dedicată șahului, a explicat prin ce metodă își păcălise Turcul adversarii timp de decenii întregi.
Autorul eseurilor, Silias Weir Mitchell, era fiul ultimului proprietar al Turcului, John Kearsley Mitchell. Silias a explicat că în interiorul mașini se găsea întotdeauna un om.
Operatorul dinăuntru putea să vadă mutările adversarului datorită unor piese de șah magnetice aflate pe tabla de joc de pe birou. Jucătorul intra în birou și putea mișca brațele și capul Turcului pentru a poziționa piesele de șah.
Însă explicația lui Mitchell nu a oprit mințile curioase din a se întreba dacă mașinăriile autonome erau posibile din punct de vedere teoretic.
Înainte de a veni cu primul concept de computer programabil, matematicianul Charles Babbage a jucat de două ori împotriva Turcului, în 1819, și a pierdut.
A numit mașinăria o înșelătorie, însă întâlnirea cu Turcul a continuat să-l preocupe. În 1864, după ce el și Ada Lovelace au dezvoltat motorul analitic, primul model al unui computer de uz general, Babbage și-a exprimat intenția de a dezvolta o mașinărie care să poată juca șah.
Pornind de la invențiile lui Babbage, matematicianul spaniol Leonardo Torres y Quevedo a creat El Ajedrecista (Jucătorul de șah), primul automat care nu era o înșelătorie și care putea juca șah fără asistență umană.
Construit în 1912, era considerat primul joc de computer din istorie, deschizând calea pentru maeștrii virtuali ai jocului de șah din anii ’90, precum Deep Blue.
Iată cum povestea Turcului închide cercul: am început cu inteligența umană pozând în mașinărie, am folosit acest model pentru a construi mașinării dotate cu inteligență artificială și apoi am ajuns la ceea ce Amazon numește „inteligență artificială falsă”, adică tocmai acea magie care făcea să funcționeze mașinăriile precum Turcul.
