fbpx

Turcul mecanic: Înșelătoria jocului de șah care a dus la inventarea computerelor

În 1783, Benjamin Franklin a fost învins la șah de o mașinărie autonomă. Același robot avea să câștige și în fața lui Napoleon Bonaparte, în 1809. Sau asta au crezut cei doi oameni de stat…

Adversarul lor fusese o figură umană (în mărime naturală) așezată la un birou mare de lemn și despre care se spunea că era prevăzută cu mijloace mecanice care îi permiteau să joace șah fără ajutor uman. Mașinăria era cunoscută drept Turcul.

Modul de funcționare a Turcului, conform lui Joseph Friedrich von Racknitz, care a asistat la un meci de șah și a fost intrigat de acest mecanism. Racknitz s-a înșelat atât în privința poziției operatorului, cât și în ceea ce privește dimensiunile mașinăriei. Foto: Wikimedia

La peste 230 de ani după ce mașinăria a jucat șah cu Franklin la Paris, gigantul de comerț electronic Amazon a folosit acest nume pentru propriul său proiect, Turcul Mecanic (mTurk).

Este vorba despre un site unde se adună persoane care pot câștiga bani participând la mici proiecte pentru care oamenii încă sunt mai buni decât computerele. Cei care fac această muncă sunt cunoscuți colocvial drept „turci”.

Participanții primesc bani pentru îndeplinirea unor sarcini cum ar fi transcrierea fișierelor audio, marcarea imaginilor pentru un site de social media sau completarea de chestionare.

O gravură de cupru prezintă detalii ale „mașinii de jucat șah”. Kempelen era un gravor talentat și este posibil să fi produs el însuși această imagine. Foto: Wikimedia

Dar, spre deosebire de Amazon, care a construit mTurk bazându-se pe inteligența umană, operatorii turcului original și-au petrecut peste 80 de ani pretinzând că jucătorul de șah era în întregime mecanic.

Ideea unei mașini dotate cu inteligență artificială a încins mințile oamenilor din lumea întreagă, chiar dacă mai târziu s-a dovedit că era vorba doar de o înșelătorie elaborată.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Omul din mașinărie

De-a lungul existenței sale de 84 de ani, Turcul a făcut turnee în Europa și America, învingând mulți dintre adversarii săi și lăsând publicul uimit și întrebându-se care era modul său de funcționare.

Turcul – un dispozitiv în care, de-a lungul anilor, s-au ascuns mai mulți șahiști adevărați – era opera lui Wolfgang von Kempelen, un inventator maghiar care a creat mașinăria în 1770 pentru a o distra pe Maria Tereza, împărăteasa Austriei.

O replică a Turcului creată în anii ’80. Foto: Wikimedia

Von Kempelen și succesorul său, Johann Nepomuk Malzel, aveau un ritual înainte de fiecare partidă de șah: deschideau toate sertarele și ridicau roba turcului pentru a arăta publicului mașinăria interioară a automatului, demonstrând faptul că în interior nu se afla niciun om.

Mașinăria a uimit spectatorii și a dat naștere mai multor teorii care speculau modul de funcționare a Turcului, și inclusiv Edgar Allan Poe a încercat să înțeleagă cum era posibilă o asemenea invenție.

Însă, după ce mașinăria lui Von Kempelen a fost distrusă într-un incendiu, în 1854, o serie de eseuri publicate în Chess Monthly, o revistă dedicată șahului, a explicat prin ce metodă își păcălise Turcul adversarii timp de decenii întregi.

Cel care le-a scris, Silias Weir Mitchell, era fiul ultimului proprietar al Turcului, John Kearsley Mitchell. Silias a explicat că în interiorul mașini se găsea întotdeauna un om.

Operatorul dinăuntru putea să vadă mutările adversarului datorită unor piese de șah magnetice aflate pe tabla de joc de pe birou. Jucătorul intra în birou și putea mișca brațele și capul Turcului pentru a poziționa piesele de șah.

Marele șahist François-André Philidor a câștigat o partidă împotriva Turcului în 1793, la Paris. Foto: Wikimedia

Însă explicația lui Mitchell nu a oprit mințile curioase din a se întreba dacă mașinăriile autonome erau posibile din punct de vedere teoretic.

Înainte ca pionierul computerelor Charles Babbage să vină cu primul concept de computer programabil, a jucat de două ori împotriva Turcului, în 1819, și a pierdut.

A numit mașinăria o înșelătorie, însă întâlnirea cu Turcul a continuat să-l preocupe. În 1864, după ce el și Ada Lovelace au dezvoltat motorul analitic, primul design al unui computer de uz general, Babbage și-a exprimat intenția de a dezvolta o mașinărie care să poată juca șah.

Și, pornind de la invențiile lui Babbage, matematicianul spaniol Leonardo Torres y Quevedo a creat El Ajedrecista (Jucătorul de șah), primul automat care nu era o înșelătorie și care putea juca șah fără asistență umană.

Un autoportret în cărbune al lui Kempelen, omul care a inventat Turcul. Foto: Wikimedia

Construit în 1912, era considerat primul joc de computer din istorie, deschizând calea pentru maeștrii virtuali ai jocului de șah din anii ’90, precum Deep Blue.

Iată cum povestea Turcului închide cercul: am început cu inteligența umană pozând în mașinărie, am folosit acest model pentru a construi mașinării dotate cu inteligență artificială și apoi am ajuns la ceea ce Amazon numește „inteligență artificială falsă”, adică tocmai acea magie care făcea să funcționeze mașinăriile precum Turcul.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>