Tunul Puckle, proiectat să schilodească otomani și să omoare „cu milă” creștini

În 1718, avocatul și scriitorul britanic James Puckle a brevetat prima armă cu foc repetat din lume. Pentru că nu trăgea mai multe focuri la o singură acționare, tunul Puckle nu era tocmai o mitralieră, însă poate fi considerat „strămoșul” mitralierei.

Cu un design revoluționar, arma era formată dintr-o țeavă cu cilindru rotativ cu mai multe camere și mecanism de tragere. Operatorul descărca arma folosind un arbore cu manivelă. Semănând mai mult cu un tun convențional decât cu o armă de calibru mic, tunul Puckle avea capacitatea de tragere – uimitoare la acea vreme – de nouă proiectile pe minut.

Desen inclus în brevetul pentru arma de foc rotativă a lui James Puckle, cu magazie pentru gloanțe sferice și magazie pentru gloanțe cubice. Foto: Wikimedia

O caracteristică unică a tunului Puckle era că putea trage cu două tipuri de muniție: gloanțe sferice și gloanțe cubice. Ca să tragă cu proiectile cubice, trebuia schimbată camera rotativă.

Tunul Puckle, „dedicație specială” pentru otomani

Gloanțele cubice le provocau victimelor mai multă suferință decât gloanțele sferice. James Puckle a proiectat aceste proiectile special pentru a fi utilizate împotriva turcilor otomani, principalul dușman (comun) al Europei creștine. Gloanțele sferice, considerate „mai miloase”, erau rezervate inamicilor creștini.

Mult mai avangardistă decât celelalte arme ale epocii, tunul Puckle era oarecum nesigur și greu de manevrat, scump și dificil de fabricat, o combinație fatală pentru producerea și utilizarea la scară largă.

Tunul Puckle a fost conceput pentru a fi folosit pe nave de război, ca armă antipersonal, și a atras imediat atenția armatei britanice și a investitorilor privați. Cu toate acestea, la scurt timp după prezentarea armei, criticii au subliniat numeroase dezavantaje.

Într-o eră în care tactica liniară domina câmpul de luptă (necesitând mișcări și viraje rapide), tunul Puckle (deși de dimensiuni mici) era în mare măsură o armă staționară, la fel ca artileria de câmp, potrivit History Writer Blog.

Pentru încărcarea, descărcarea și mutarea armei era nevoie de timp și resurse considerabile, pe care soldații din prima linie nu și le puteau permite. Nu neapărat timpul de încărcare era problema, cât faptul că necesita un echipaj de doi sau trei oameni.

Cel mai mare dezavantaj era complexitatea tunului Puckle. Numeroasele și complicatele sale componente au împiedicat în cele din urmă producția în masă.

James Puckle (1667–1724). Foto: Wikimedia

Totuși, în ciuda tuturor criticilor, tunul lui James Puckle a fost o minune inginerească pentru spectatorii care au asistat la primele teste în teren, în 1722, la o expoziție publică din Anglia. Arma a tras 63 de focuri în șapte minute și pe vreme nefavorabilă.

Pentru a pune acest lucru în context, trebuie spus că soldații începutului de secol XVIII din majoritatea armatelor europene puteau trage două, cel mult trei focuri de armă pe minut, în funcție de vreme.

Astfel, cu ritmul său avansat, un singur tun Puckle putea trage cât trei soldați. Deși un duce britanic a achiziționat mai multe tunuri Puckle în 1722, armata nu a plasat nicio comandă. În consecință, tunul Puckle nu a fost folosit în luptă niciodată.

Însă, dacă ar fi fost introdus pe câmpul de bătălie, probabil că tunul Puckle ar fi ar fi dus la dezvoltarea războiului de tranșee, o oroare cu care lumea avea să se confrunte mult mai târziu, în timpul Marelui Război (Primul Război Mondial).

Ca să știi mai mult, citește cartea „Arme, virusuri și oțel”

De ce europenii au fost cei care au cucerit cea mai mare parte a planetei noastre? De ce nu chinezii sau incașii? De ce au evoluat orașele pentru prima dată în Orientul Mijlociu? De ce nu a apărut niciodată agricultura în Australia? Și de ce tropicele sunt acum capitala sărăciei globale? De ce istoria s-a desfășurat diferit pe diferite continente? În cartea sa, „Arme, virusuri și oțel”, câștigătoare a Premiului Pulitzer, omul de știință Jared Diamond analizează 13.000 de ani din trecutul omenirii și răspunde acestor întrebări prin explicații magistral argumentate.

Cartea „Arme, virusuri și oțel” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești, Elefant, eMag sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu