Tripitaka Koreana, impresionanta „biblie” budistă scrisă pe 81.000 de plăci de lemn

Tripitaka Koreana este cea mai veche versiune a canonului budist care s-a păstrat până astăzi și cea mai vastă colecție de texte, legi și tratate budiste existente, gravată pe aproximativ 81.000 de blocuri de lemn.

Realizată în secolul al XIII-lea, Tripitaka Koreana este gravată în alfabetul Hanja și conține peste 52 de milioane de caractere, organizate în aproximativ 1.500 de titluri și 6.600 de volume. Fiecare bloc de lemn măsoară 24 de centimetri în înălțime și 70 de centimetri în lungime.

Tripitaka Koreana
Tripitaka Koreana este una dintre cele mai de preț comori culturale coreene. Foto: Will Pryce

Dacă ar fi stivuite una peste alta, ar fi la fel de înalte ca Muntele Baekdu, de 2.740 de metri. Dacă ar fi așezate pe lungime, ar măsura aproape 60 de kilometri și ar cântări în total 280 de tone.

Originalul Tripitaka Koreana a fost sculptat de-a lungul unei perioade de 70 de ani, în secolul al XI-lea, dar a fost distrus în timpul invaziilor mongole din Coreea în 1232.

În speranța că Buddha va interveni și va ajuta la alungarea mongolilor, regele Gojong a ordonat ulterior revizuirea și recrearea Tripitaka. Astfel, sculptura a început în 1237 și a fost finalizată în 12 ani, potrivit Unesco.

A fost un proiect masiv, în care au fost angajați mii de cărturari și meșteri. Dedicarea și costurile enorme de bani și forță de muncă ar putea fi comparate cu eforturile depuse în zilele noastre de statele care încearcă să trimită vehicule pe Lună.

Potrivit tradiției, călugării au folosit lemn de magnolie argintie, mesteacăn alb și cireș de pe coasta sudică a peninsulei. Lemnul a fost înmuiat în apă de mare timp de trei ani, apoi a fost tăiat în blocuri.

Blocurile au fost plasate la umbră și expuse la vânt timp de încă trei ani, după care au fost gata să fie sculptate. Odată sculptat, fiecare bloc a fost acoperit cu un lac otrăvitor, pentru a ține insectele la distanță, și apoi încadrat cu metal, pentru a preveni deformarea.

Metoda de conservare a funcționat excepțional, deoarece blocurile au acum mai mult de 780 de ani și sunt în stare impecabilă.

Tripitaka Koreana
Un călugăr ține o placă de lemn din Tripitaka Koreana. Foto: Pinterest

În primii ani ai dinastiei Yi, Tripitaka a fost transferată la Templul Haeinsa de pe pantele Muntelui Gayasan. Din 1398, colecția este păstrată în patru clădiri. Clădirea în care se află Tripitaka acum se numește Janggyeong Panjeon.

Aceasta a fost construită în secolul al XV-lea, special pentru păstrarea blocurilor. Janggyeong Panjeon în sine este o minune, datorită soluțiilor de conservare deosebit de eficiente care au fost folosite în proiectarea sa pentru a proteja blocurile de lemn, permițând în același timp accesul și depozitarea ușoară a acestora.

Janggyeong Panjeon este alcătuită din patru hale care conțin numeroase încăperi dispuse într-un dreptunghi în jurul unei curți. Complexul de depozitare a fost construit în cel mai înalt punct al templului, care se află la aproximativ 650 de metri deasupra nivelului mării.

Tripitaka Koreana
Colecția conține aproximativ 81.000 de „file” de lemn. Foto: Pinterest

Pentru a evita vânturile umede de sud-est din valea de jos, Janggyeong Panjeon este orientat spre sud-vest; vântul rece din nord este blocat de munți.

Ferestrele de dimensiuni diferite de pe laturile de nord și de sud ale celor două săli principale sunt folosite pentru ventilație și reglarea temperaturii. Podelele din lut au fost umplute cu cărbuni, oxid de calciu, sare, var și nisip, care reduc umiditatea atunci când plouă, absorbind excesul de umiditate, care este apoi reținut în timpul lunilor uscate de iarnă.

Acoperișul este realizat din lut, iar căpriorii din lemn previn schimbările bruște de temperatură. În plus, nicio parte a complexului nu este expusă la soare.

Aceste măsuri sofisticate de conservare sunt recunoscute pe scară largă ca fiind motivul pentru care blocurile de lemn au supraviețuit în condiții impecabile până în prezent.

Ca să știi mai mult, citește „Mistici și magicieni din Tibet”

Fascinată de civilizația orientală, Alexandra David-Neel călătorește în anii 1920 în Tibet, pentru a afla mai multe despre lamaism. În peregrinările sale, vede oameni care reușesc să leviteze, să comunice telepatic sau să meargă pe apă, îl întâlnește pe Dalai Lama și descoperă perspectiva tibetanilor asupra morții și a vieții de apoi.

Asistă la exorcisme și miracole și cunoaște personaje dintre cele mai stranii – mistici, vrăjitori, eremiți, alergători lung-gom-pa, așa-ziși „Buddha vii“ și mâncători de „suflu vital“. Astfel, descoperă că fenomenele metapsihice, stranii pentru gândirea occidentală, pot fi explicate prin teoriile mistice și antrenamentul spiritual practicat în Tibet. Cartea sa, „Mistici si magicieni în Tibet”, oferă mărturii tulburătoare, schimbând radical perspectiva asupra lumii „de dincolo de noi“.

„Mistici și magicieni din Tibet” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant, eMag sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu