Trenul Mercury, titanul de fier futurist care a străbătut SUA

La mijlocul anilor 1930, New York Central Railroad l-a însărcinat pe designerul industrial Henry Dreyfuss să conceapă un nou proiect pentru a îmbunătăți circulația pasagerilor pe liniile de cale ferată americane. Astfel s-a născut Mercury, un tren cu un design futurist care punea accentul pe viteză, confort și inovație.

Cei mai mulți dintre noi cunosc stilul Art Deco, un curent artistic care a apărut în anii 1920 și a influențat profund artele decorative din întreaga lume.

La sfârșitul anilor 1930, o ramură a acestui stil, cunoscută sub numele de Art Moderne sau Streamline Moderne, a triumfat, punând accentul pe formele curbe, pe liniile orizontale lungi și influențând profund designul obiectelor de toate tipurile.

Stilul Streamline Moderne ne este familiar. Apare în multe filme futuriste din anii 1930-1960, modelând clădiri și mobilier, precum și vehicule. De asemenea, îl putem observa la numeroase clădiri edificate în București înainte de Al Doilea Război Mondial.

Într-adevăr, a vorbi despre acest tip de design înseamnă a vorbi despre Trenul Mercury, un titan de fier care a devenit vedeta incontestabilă a industriei feroviare americane și a fost supranumit „trenul de mâine”.

Aceste trenuri colosale au impresionat nu doar datorită vitezei lor mari, ci mai ales datorită aspectului lor impunător și aerului futurist.

Trenul Mercury traversează strada Washington în Syracuse, New York, în 1936. Foto: American Rails
Trenul Mercury traversează strada Washington din Syracuse, New York, în 1936. Foto: American Rails

Mercury a fost creația designerului industrial Henry Dreyfuss, un pionier al industriei de design, care a sfidat convențiile timpului său, revoluționând aspectul multor produse de uz zilnic.

Proiectele sale de cale ferată aveau să devină, de asemenea, emblematice, de la New York la Chicago, deși trenul promițător nu a avut la fel de mult succes în cele din urmă.

Mercury, „trenul de mâine”

Henry Dreyfuss a fost unul dintre cei mai importanți designeri industriali americani din anii 1930 și 1940. Proiectele sale au variat de la telefoane și ceasuri, la tractoare, termostate și aspiratoare.

La toate acestea avea să adauge designul său emblematic: locomotivele. Stilul lui Dreyfuss era unic și atât de modern, încât multinaționala americană General Electric l-a angajat să proiecteze macheta „Orașul de mâine”, care avea să fie prezentat la Expoziția Universală de la New York din 1939.

La rândul ei, compania New York Central Railroad, fascinată de modelele lui Dreyfuss, a optat fără ezitare pentru modelele acestuia pentru a-și recondiționa flota de locomotive.

Rezultatul a fost crearea unor trenuri incredibile, care păreau construite dintr-o singură bucată de metal, cu forme rotunjite și linii orizontale.

Scopul liniei sale speciale a fost, în principiu, de a ascunde țevile și alte elemente care ar putea să iasă în evidență. Această formă aerodinamică avea să rezulte într-un tren care putea atinge viteze care păreau de neconceput la acea vreme: 130 de kilometri pe oră.

The Mercury, the
Mercury, „noul” tren al New York-ului, arăta absolut futurist. Foto: American Rails

Primul tren Mercury a început să circule pe șinele americane în vara anului 1936, conectând orașele Cleveland și Detroit.

Acestuia i s-a alăturat un alt tren care circula între Chicago și Detroit, un al treilea între Cincinnati și Detroit și, în cele din urmă, un al patrulea, care urma să circule între Chicago și Cincinnati în 1941.

În 1938, Dreyfuss a fost însărcinat cu reproiectarea unei alte locomotive emblematice: 20th Century Limited.

Compania de căi ferate, în ciuda faptului că, la acea vreme, Statele Unite încă își reveneau după teribila lovitură dată economiei de Marea Criză, a pus la dispoziție o sumă enormă pentru a finanța o campanie de marketing ambițioasă, cu broșuri și panouri publicitare de mari dimensiuni menite să atragă cât mai mulți călători.

Sfârșitul trenurilor Mercury

Dar costul ridicat al proiectului a însemnat că Dreyfuss a fost nevoit să recicleze mașini vechi și piese de la alții, deși exteriorul Mercury a fost vopsit într-un gri metalic izbitor.

Publicitate pentru Mercury,
Publicitate pentru Mercury, „Trenul viitorului”. Foto: American Rails

În schimb, interioarele au fost remodelate cu grijă și dotate cu tot confortul și luxul vremii. Dreyfuss a reușit să creeze un spațiu cu atmosfere diferite pentru a transforma o călătorie de rutină într-o experiență unică.

Interiorul trenului inovator, cu vagoane pentru fumători, zone de odihnă și culoare, semăna mai degrabă cu un hol de hotel decât cu un vagon de tren.

În loc să fie aranjate în jurul pereților, cu fața spre interior, Dreyfuss a plasat scaunele în centru, cu fața spre ferestre, și a instalat chiar și un vitezometru pentru ca pasagerii să poată vedea cu ce viteză merge trenul.

Dar nu totul în trenurile Mercury a fost atât de futurist pe cât se anunța. De fapt, aproape toate locomotivele de pe linia Mercury foloseau cărbune drept combustibil.

Afiș publicitar pentru ruta Toledo-Cleveland a trenului Mercury. Foto: PD
Afiș publicitar pentru ruta Toledo-Cleveland a trenului Mercury. Foto: PD

Astfel, în 1950 unele linii au trebuit să fie suspendate din cauza lipsei de cărbune și, deși la început a fost o situație temporară, a fost un avertisment clar despre ce se putea întâmpla în viitor.

În realitate, declanșatorul dispariției acestei linii „futuriste” de pe șinele americane a fost un amestec de circumstanțe, în afară de problema aprovizionării cu cărbune.

De fapt, unele dintre locomotive au suferit câteva incidente din cauza vitezei mari (să nu uităm că trenurile Mercury circulau cu viteze cuprinse între 120 și 130 de kilometri pe oră) și a semnalizării deficitare a trecerilor la nivel din întreaga țară.

De exemplu, în 1938, un Mercury a trecut peste un camion care traversa o cale ferată prost semnalizată în Ohio, iar în 1940 a lovit o mașină la o trecere la nivel cu calea ferată.

Toate acestea, precum și ascensiunea unor trenuri mai moderne, aveau să erodeze în cele din urmă prestigiul liniei, iar la sfârșitul anilor 1950 Mercury, acele trenuri care păreau să deschidă cu toată viteza o nouă eră promițătoare și minunată, au încetat definitiv să mai circule pe șinele americane.

Ca să știi mai mult, citește „Călători români privind pe fereastra trenului”

În această „istorie culturală”, Radu Mârza, profesor la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prezintă mărturiile savuroase ale unor autori români din secolele XIX și XX, călători cu trenul prin țări străine.

„Aveți în față o carte alertă despre practici și reprezentări din primul veac de turism pe calea ferată. Merită să vă lăsați purtați în cadența ei, chiar dacă nu veți întâlni situații complicate, precum cele imaginate de Agatha Christie pe vremea când Rebreanu admira din cupeu frumusețile Italiei. Radu Mârza are darul de a vă captiva cu istorisirea sa, ca unul care gustă din plin ideea de a călători cu gândul în anii de glorie ai Orient-Express-ului.“ (cuvânt înainte de Ovidiu Ghitta)

„Călători români privind pe fereastra trenului” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu