Trenul giroscopic, vehiculul care circula pe o singură șină fără să se dezechilibreze

La începutul secolului XX, mai mulți ingineri – care lucrau independent în țări diferite – au proiectat un mijloc de transport bizar: o garnitură de tren cu un singur rând de roți, plasate pe axul central, care se deplasa pe o șină ținându-și echilibrul asemenea unui giroscop.

Trenul giroscopic, așa cum a fost numit în epocă, era o invenție extraordinară: își păstra echilibrul când se afla în mișcare și rămânea în poziție verticală când stătea pe loc.

Trenul giroscopic
Trenul giroscopic. Foto: Pinterest

În mod ciudat, dacă era împins într-o parte, în loc să se răstoarne, trenul se echilibra la loc. La viraj, garnitura se înclina spre interiorul curbei, asemenea unui motociclist, după care revenea în poziție verticală.

Deși părea fragil, trenul avea o stabilitate ieșită din comun

Sursa stabilității aparent misterioase a trenului giroscopic consta în două roți montate pe șasiul garniturii, aproape de axul central, care acționau ca un giroscop.

Propulsate de două motoare electrice, aceste roți dădeau stabilitate vagonului, opunând rezistență forțelor care îl destabilizau.

Datorită stabilității ieșite din comun, spre deosebire de garniturile convenționale, trenul giroscopic putea circula în curbe mai strânse. Mai mult, sistemul funcționa pe o singură șină, ceea ce însemna costuri mai mici de construcție și de întreținere.

Primul tren giroscopic a fost brevetat în 1903 de inginerul Louis Brennan.

În același an, aflat la Londra, Brennan a ținut o demonstrație în fața oficialilor armatei britanice, în timpul căreia a folosit un model de dimensiuni mici, de 76 de centimetri lungime și 30 de centimetri lățime.

Impresionați, oficialii armatei au recomandat alocarea a 10.000 de lire sterline pentru dezvoltarea unui model mai mare al vehiculului. Deși departamentul financiar a respins ideea, Brennan a reușit totuși să strângă 2.000 de lire sterline din diferite surse.

Louis Brennan si trenul giroscopic
Louis Brennan alături de invenția sa. Foto: Biblioteca Congresului American

Cu acest buget, Brennan a produs un model mai mare, de 1.8 metri pe 45 de centimetri. Inginerul și-a testat modelul în anul 1907, pe un traseu montat în propria curte.

Ca să demonstreze stabilitatea trenului, Brennan a conceput un traseu alambicat, cu multe curbe și rampe.

Winston Churchill, printre primii pasageri ai unui tren giroscopic

Demonstrația din 1907 a fost, în mare parte, un succes. Armata era încă reticentă să-i ofere finanțare, dar Brennan a reușit să obțină fonduri suplimentare de la Biroul indian al guvernului britanic ca să dezvolte un tren giroscopic pentru frontiera de nord-vest a Indiei.

Cu acești bani, Brennan a construit un vehicul de 12 metri propulsat de un motor pe benzină de 20 de cai putere. La 15 octombrie 1909, trenul a circulat pentru prima dată, transportând 32 de persoane în jurul fabricii unde fusese construit.

Brennan a făcut o nouă demonstrație la Expoziția Japonezo-Britanică organizată la Londra în 1910. De data aceasta, trenul a transportat 50 de pasageri în jurul unei piste circulare, cu o viteză de 32 de kilometri pe oră.

Printre pasageri s-a numărat și Winston Churchill, a cărui prezență l-a ajutat pe Brennan să obțină sprijin pentru proiectul său. Însă, în pofida entuziasmului inițial, inginerul nu a reușit să atragă investitori și a fost nevoit să renunțe la visul său.

Monoraiul magnatului August Scherl

Trenul giroscopic 02
Foto: Fine Art America

Însă Brennan nu a fost singurul care a conceput un tren giroscopic. În aceeași perioadă, în Germania, magnatul media August Scherl a anunțat, la rândul său, că va face o demonstrație cu un astfel de model.

Trenul giroscopic promovat de Scherl era mai mic decât cel al lui Brennan, cu lungimea de doar cinci metri, și putea transporta doar patru pasageri. Principiul de funcționare era același, doar că, spre deosebire de modelul lui Brennan, roțile giroscopice aveau axul vertical, nu orizontal.

Adevărații inventatori ai trenului giroscopic au fost Paul Fröhlich, care a proiectat mecanismul de redresare, și Emil Falcke, care a proiectat vagoanele. Scherl doar a finanțat proiectul și, când a văzut că proiectul nu reușește să atragă investitori, a anulat sprijinul financiar.

Dezavantajul major al trenului giroscopic și cel care a împiedicat utilizarea acestuia era dependența de roțile giroscopice, care trebuiau alimentate constant ca să rămână funcționale.

Foto: Douglas Self

În pofida numeroaselor avantaje față de sistemele convenționale cu șină dublă, inclusiv a posibilității creșterii vitezei, investitorii s-au temut că pierderea bruscă de energie a giroscopului ar putea destabiliza trenul, provocând accidente.

Giroscoapele și-au găsit utilitatea în multe aplicații moderne care au nevoie de stabilitate, cum ar fi aeronavele, submarinele și telescoapele spațiale, dar nu au mai fost folosite niciodată pentru a menține o garnitură de tren în echilibru.

Ca să știi mai mult, citește cartea „Enciclopedia invențiilor”

Cartea conține o cronologie detaliată, îmbogățită cu ilustrații uimitoare, care spune povestea invențiilor și a descoperirilor făcute de-a lungul istoriei, de la cele mai primitive unelte de piatră până la cele mai recente sonde spațiale. Enciclopedia oferă amănunte despre cele mai importante evenimente științifice, cum ar fi Revoluția Industrială sau prima aselenizare, dar și despre extraordinara viaţă a oamenilor de știință ale căror idei au construit lumea așa cum o știm astăzi.

Cartea „Enciclopedia invențiilor” se găsește cu reducere pe Cărturești sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu