Cine au fost cei mai nebuni regi din istorie? Din cauza consangvinității, dar și a faptului că trăiau izolați de restul populației, o mulțime de monarhi au avut fie probleme grave de sănătate, fie tulburări psihice serioase, dar care erau adesea puse pe seama excentricității.

Deși toate aceste accese le erau acceptate ca atare, în multe cazuri, cruzimea, vanitatea și nebunia acestor monarhi au avut consecințe negative asupra țărilor pe care le conduceau.

Caligula a fost împăratul Romei doar patru ani, dar tot a reușit să rămână în istorie drept unul dintre cei mai cruzi conducători. În primii doi ani de domnie, Caligula a părut un lider capabil, dar cei care-l cunoșteau mai bine știau că e nebun de legat.

Dacă la început se manifestau în privat, tendințele psihotice ale împăratului roman au ajuns să se reflecte până și în legi. De exemplu, a interzis prin lege oricui să îl privească în ochi, iar cine îndrăznea să facă asta era aruncat în groapa cu lei.

Caligula se desfăta privind torturi sau execuții și îi făcea mare plăcere să găsească noi metode de a scăpa de dușmani. Mai mult, Caligula este cunoscut astăzi pentru comportamentul sexual deviant, care implica atât bisexualitate, cât și incest.

Îi plăceau excesele și obișnuia să țină ospețe și orgii chiar în palatul imperial. Un lucru mai puțin cunoscut despre împăratul roman este grija pe care o purta pentru calul lui favorit, Incitatus.

Caligula își îmbrăca armăsarul în cele mai luxoase pături și i-a construit chiar și un grajd de marmură.

Din ordinele împăratului, Incitatus avea dreptul de a mânca la masă în timpul celebrelor petreceri, iar oaspeții erau de multe ori invitați la palat în numele calului.

Caligula a sfârșit asasinat de rivalii lui politici, în 41 î.e.n., intrând definitiv în istorie drept unul dintre cei mai nebuni regi.

Probabil cel mai faimos caz de nebunie regală a fost cel al regelui George al III-lea al Angliei, care a suferit în a doua jumătate a vieții de o puternică boală psihică. Una dintre teoriile istoricilor este că regele suferea probabil de porfirie, o boală de sânge, dar doctorii lui nu au reușit să-i pună un diagnostic.

În timpul crizelor, regele urla și insulta pe oricine îi ieșea în cale, iar de multe ori îngrijitorii erau nevoiți să-l imobilizeze în cămașă de forță. O echipă de doctori a fost angajată pentru a-l vindeca pe rege, dar tratamentele primitive îi înrăutățeau starea și mai mult.

La scurt timp, monarhul a început să aibă episoade psihotice, care îl fac demn de un loc pe lista noastră cu cei mai nebuni regi: credea că Londra este inundată, dădea ordine unor oficiali inexistenți sau care muriseră de mult, iar odată a încercat să-și agreseze sexual una dintre servitoare.

Una dintre cele mai bizare halucinații ale monarhului a avut loc în primii ani de boală, atunci când a cunoscut o femeie pe nume Elizabeth Spencer, pentru care a dezvoltat o obsesie.

George a început să creadă că e căsătorit cu Elizabeth și că soția lui, regina Charlottte, era o impostoare care voia să-l ucidă.

Pe lista cu cei mai nebuni regi merită menționată și această conducătoare deosebită. Când s-a căsătorit cu Filip de Burgundia, în 1496, Juana de Castilia a devenit prima regină din dinastia de Habsburg.

Cei doi și-au început viața împreună ca doi îndrăgostiți – lucru rar în cazul căsătoriilor aranjate -, dar lucrurile s-au complicat destul de repede.

Juana era extrem de geloasă, iar Filip era promiscuu, iar infidelitățile lui îi provocau reginei accese puternice de paranoia. Deoarece Filip se uita după aproape orice femeie de la curtea regală, Juana s-a asigurat că suita regală este compusă doar din femei bătrâne și urâte.

Paranoia ei mergea atât de departe încât odată a atacat o femeie despre care credea că e amanta regelui. Disperată să-și asigure fidelitatea lui Filip, Juana a apelat la vrăjitoare și la poțiuni magice, care nu au avut niciun efect.

Când regele o ignora, Juana obișnuia să refuze mâncarea mai multe zile, pentru a atrage atenția. Excentricitățile reginei s-au înrăutățit semnificativ în 1506, când Filip a murit.

Grav afectată, Juana purta mereu negru și plângea incontrolabil și a ajuns chiar să ordone redeschiderea sicriului, pentru a-și revedea soțul.

Este discutabil dacă Juana era sau nu nebună, dar comportamentul ei i-a ajutat pe cei care doreau să-i uzurpe puterea să o închidă într-un castel pentru restul vieții.

Deși era un administrator capabil, primul împărat al Chinei, Qin Shi Huang, avea probleme grave în viața personală. Din cauză că avea o teribilă frică de moarte, împăratul și-a petrecut aproape toată viața căutând soluția nemuririi.

Qin Shi Huang era mereu conștient că un inamic l-ar putea ataca, așa că nu dormea niciodată de două ori în același loc. Dezvăluirea locului în care se afla împăratul era considerată o infracțiune gravă, iar în timp Qin Shi Huang a dat ordin să fie construite pasaje subterane care să-i permită să călătorească între palate fără a fi văzut.

Spre sfârșitul vieții, împăratul a demarat construcția unui mormânt imens, care să-l protejeze de dușmani chiar și după moarte.

Monumentul conținea peste 8.000 de soldați de teracotă în mărime naturală, dar și un oraș în miniatură, pe care regele să-l conducă pe lumea cealaltă.

Paranoia lui Qin Shi Huang, unul dintre cei mai nebuni regi din istorie, nu era chiar aberantă. De trei ori a fost ținta unor tentative de asasinat, dar suspiciunile lui luau direcții foarte bizare. Spre exemplu, una dintre cele mai puternice frici ale împăratului era că va fi ucis de un monstru marin.

Până la urmă, Qin Shi Huang a sfârșit în cel mai ironic mod posibil: pornit într-o expediție de vânătoare de monștri marini, împăratul a ucis o balenă eșuată, iar câteva zile mai târziu s-a îmbolnăvit și a murit.

Cunoscut drept Carol Nebunul, Carol al VI-lea a fost conducătorul Franței în timpul Războiului de 100 de ani. Carol a manifestat semne de psihoză și paranoia încă de tânăr, iar istoricii au afirmat că este foarte probabil să fi fost schizofrenic.

Tocmai de aceea își merită cu prisosință șocul pe lista cu cei mai nebuni regi. Boala psihică s-a manifestat pentru prima dată în 1392, când Carol a avut o criză în timp ce călărea prin pădure.

Potrivit martorilor, Carol a devenit agitat și dezorientat și i-a atacat pe câțiva din propriii săi oameni, reușind chiar să ucidă un cavaler înainte de a fi imobilizat.

Din acel moment, starea lui Carol s-a înrăutățit treptat: uita adesea cine era, iar în timpul unui alt episod a refuzat să se spele și să-și schimbe hainele timp de câteva luni. Cea mai ciudată criză a lui Carol a fost notată de Papa Pius al II-lea, care scria că regele era convins că era făcut din sticlă și că se putea sparge în price moment.

De frica de a nu se sparge, Carol a început să poarte haine căptușite și a interzis oricui să-l atingă.