Titus Livius, omul care și-a dedicat 40 de ani din viață scriind istoria Romei

Dintre toți autorii romani, puțini se pot compara cu Titus Livius în ceea ce privește volumul operei. Acest istoric și-a dedicat aproximativ 40 de ani din viață pentru a scrie cea mai ambițioasă lucrare realizată vreodată despre trecutul Romei: „Ab Urbe condita” („De la întemeierea orașului”), mai cunoscută sub numele de „Istoria Romei de la întemeiere” și apărută în România cu titlul „De la fundarea Romei”.

În pofida importanței sale în istoriografia romană, se cunosc foarte puține lucruri despre viața lui Titus Livius. Se știe că s-a născut la Patavium (Padova de astăzi), în jurul anului 59 î.e.n., potrivit lui Suetoniu, un istoric de mai târziu, și că a murit în același oraș în anul 17 e.n.

Titus Livius, omul care și-a dedicat 40 de ani din viață scriind istoria Romei
Titus Livius, gravură din „Oglinda romană a magnificenței”, 1582. Foto: Wikimedia

Deși nu făcea parte din aristocrație, a avut, fără îndoială, o mare bogăție, bani suficienți pentru a se dedica în întregime scrisului în cea mai mare parte a vieții sale; potrivit propriilor sale relatări, unii dintre strămoșii lui au ocupat funcții importante în stat, dar el nu a vrut să urmeze o carieră politică.

În anul 30 î.e.n. sau la scurt timp după aceea s-a mutat la Roma, unde l-a întâlnit pe Augustus, care tocmai își asigurase puterea după victoria împotriva cuplului Marc Antoniu – Cleopatra.

Deși Titus Livius era un republican, a întreținut întotdeauna o relație bună cu noul om puternic al Romei, atât de mult, încât, ani mai târziu, împăratul i-a încredințat educația nepotului său, viitorul împărat Claudius.

Se pare că istoricul l-a impresionat profund pe tânărul Claudius, care, înainte de a ajunge la putere, s-a dedicat scrierii de tratate de istorie. Deși vorbea fluent greaca – care până atunci fusese limba cultă – a ales să scrie în latină pentru ca opera sa să ajungă la cetățenii obișnuiți.

Împreună cu Vergilius, marele poet care a scris „Eneida” (accesibilă aici), a jucat un-rol cheie în transformarea latinei într-o limbă literară, apropiindu-i pe romani de propria lor istorie și lăsându-ne o descriere glorioasă a originilor Romei.

Marea istorie a Romei

Titus Livius, omul care și-a dedicat 40 de ani din viață scriind istoria Romei
„Ab Urbe condita”, ediție din 1714. Foto: Wikimedia

Adevărul este că lucrarea lui Titus Livius nu se conformează standardelor de rigoare pe care le-am cere astăzi unei lucrări istorice. În „Istoria Romei de la înființare”, autorul amestecă foarte des elemente istorice cu mituri, oferind chiar mai multe versiuni contradictorii ale acelorași evenimente.

Acest lucru are o explicație dublă: în primul rând, nefiind într-o funcție publică, nu a avut acces la documente oficiale și s-a bazat pe surse de mâna a doua; în al doilea rând, intenția lui nu a fost să scrie o relatare fidelă a evenimentelor, ci de a compila toate informațiile disponibile și de a le face accesibile cititorului.

În unele momente, Titus Livius intră chiar în ucronie, imaginându-și, de exemplu, ce s-ar fi întâmplat dacă Alexandru cel Mare ar fi pornit să cucerească Occidentul roman în loc de Orientul persan.

Titus Livius, omul care și-a dedicat 40 de ani din viață scriind istoria Romei
Bust al lui Marcus Claudius Marcellus, nepotul împăratului Augustus, care s-a aflat sub tutela lui Titus Livius. Foto: Wikimedia

„Istoria Romei…” trebuia să fie compusă din 142 de cărți compilate în grupe de cinci (pentade) și zece (decade) care acoperă anumite arcuri temporale (originile Romei, diferitele războaie, marile personalități ale fiecărui moment etc.).

Dintre acestea, s-au păstrat doar cărțile de la 1 la 10, care acoperă perioada de la întemeierea orașului până la cel de-al treilea război cu triburile samnite (753-290 î.e.n.); și de la 21 la 45, de la cel de-al doilea război punic până la începutul celui de-al treilea război macedonean (218-171 î.e.n.). Celelalte sunt cunoscute din referințe sau rezumate.

Titus Livius a început să lucreze la marea sa operă în jurul anului 27 î.e.n. și a continuat aproape până la moartea lui, cel puțin până în anul 12 e.n.

A avut, așadar, un ritm de trei cărți și jumătate pe an, la care se adaugă, în ultimii ani, activitatea de tutore al lui Claudius. Nu se știe dacă a avut alte ocupații în timpul în care s-a dedicat acestei activități, astfel încât se poate presupune că a avut o avere mare sau terenuri din care să trăiască.

Ceea ce a făcut „Istoria Romei” atât de faimoasă a fost faptul că nu era o simplă colecție de fapte, ci un text conceput pentru a ajunge la oamenii de rând. Scriitorul le-a vorbit romanilor despre propriul trecut, despre marile personaje ale istoriei lor, dar și despre legendele și miturile romane, amestecând cunoștințele oficiale cu cele populare.

Titus Livius era foarte faimos încă din timpul vieții: este celebră anecdota, consemnată de Pliniu cel Tânăr, despre un bărbat care a călătorit din Gades (Cadiz), în Hispania, până la Roma doar pentru a-l vedea pe Titus Livius în persoană.

„Istoria Romei” a avut, de asemenea, o intenție morală clară, prezentând valorile care făcuseră Roma măreață și care, în opinia autorului, erau uitate.

Titus Livius, omul care și-a dedicat 40 de ani din viață scriind istoria Romei
„Ab Urbe condita”, ediție din secolul XVI. Foto: Wikimedia

Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care Augustus i-a tolerat filorepublicanismul, deoarece împăratul era, de asemenea, un promotor al valorilor romane tradiționale.

Acest atașament față de tradiție și disprețul istoricului pentru corupție au influențat cu siguranță decizia lui Augustus de a-i încredința educația lui Claudius.

Titus Livius a murit fără să-și termine uriașa operă, în care și-a dorit să acopere inclusiv evenimente din zilele lui. Chiar și așa, este o lucrare de o importanță deloc neglijabilă, deoarece nimeni nu a mai încercat până atunci să povestească istoria completă a Romei, cu toate nuanțele sale.

După cum însuși autorul recunoștea:

„Dacă sarcina pe care mi-am propus-o – de a scrie o istorie completă a poporului roman de la începutul existenței sale – mă va răsplăti pentru munca investită în ea, nu știu cu certitudine și nici nu cred că pot să mă hazardez să ghicesc. Chiar dacă va fi așa, va fi totuși o mare satisfacție pentru mine că am avut și eu partea mea de contribuție la investigarea, pe cât am putut, a analelor celei mai importante națiuni din lume.”

Ca să știi mai mult, citește „Roma Antică. O istorie pentru toți”

Este un tratat de istorie care nu ar trebui să lipsească din biblioteca ta. Dacă ești un pasionat al istoriei și te fascinează tot ceea ce ține de cultura romană sau ești un părinte al cărui copil va învăța de-a lungul timpului despre Imperiul Roman, acest volum ar trebui să aibă un loc rezervat în colecția ta.

„Roma Antică. O istorie pentru toți” se găsește cu reducere pe Cartepedia, Cărturești sau Libris.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu