Timiditatea de coroană: De ce unii arbori evită să își atingă vecinii?

Dacă vei face vreodată o plimbare prin pădurile de pin din vestul Canadei sau printre arborii de camfor din Malaezia, ai putea avea șansa să observi un fenomen aparte.

Ridicând privirea, vei constata că între coroanele arborilor există un spațiu bine delimitat, ca și când copacii ar evita să se atingă între ei.

Coroana timida
Foto: Pinterest

Acest fenomen bizar este studiat de aproximativ un secol și pare guvernat de legi pe care încă nu le înțelegem. Apare cel mai des la arborii din aceeași specie, dar în unele cazuri se manifestă și la arbori din specii diferite.

Rezultatul vântului?

Fenomenul este cunoscut sub denumirea de timiditate de coroană. Deși este menționat în literatura de specialitate încă din anii ’20 ai secolului trecut, oamenii de știință nu au reușit încă să îi înțeleagă cauzele.

De-a lungul timpului, au fost avansate mai multe ipoteze, dar niciuna nu a fost confirmată definitiv.

Coroana timida 02
Copacii din Plaza San Martin din Buenos Aires par să se evite unul pe altul. Foto: Dag Peak via Flickr

O lucrare publicată de biologul Francis Putz în 1984 arată că timiditatea de coroană ar putea fi rezultatul ruperii crengilor mai mici atunci când copacii se lovesc unii de alții în timpul furtunilor sau pe vânt puternic.

Petru a-și susține teoria, Putz menționează o serie de experimente care au demonstrat că, dacă arborii care manifestă acest comportament sunt împiedicați (în mod artificial) să se legene și să se ciocnească atunci când bate vântul, spațiul gol dintre copaci se umple treptat, semn că distanțarea dintre coroane devine inutilă.

O altă teorie cu privire la cauzele timidității de coroană a fost avansată de biologul Alan Rebertus, profesor la Universitatea North Michigan din SUA.

Coroana timida 03
Foto: JSTOR Daily

Acesta susține că, dacă spațiul dintre coroane ar fi cauzat de atingerile dintre copaci în timpul vânturilor puternice, fenomenul ar trebui să apară doar în zonele vântoase.

Însă fenomenul timidității de coroană este întâlnit și în pădurile ferite de vânt. Dacă vântul este o potențială cauză, cu siguranță nu este singura, crede Rebertus.

Acesta propune o altă ipoteză, conform căreia vârfurile crengilor anumitor specii de copaci folosesc lumina pentru a detecta atunci când se apropie prea mult de o altă creangă și pur și simplu se opresc din crescut.

Este timiditatea de coroană o „înțelegere” între copaci?

Coroana timida 04
Arbori de camfor (Dryobalanops aromatica) de la Centrul de Cercetare Forestieră din Kuala Lumpur. Foto: Wikimedia

Un alt biolog, Miguel Franco, sugerează că spațiile dintre coroane rezultă din influența pe care arborii o exercită unul asupra celuilalt.

Copacii nu se pot mișca, așa că, dacă au vecini, sunt obligați să concureze cu ei pentru lumină. Conform teoriei lui Franco, fiecare copac își forțează vecinii să respecte un model care maximizează – pentru toți – colectarea resurselor și minimizează concurența dăunătoare.

Coroana timida 05
Fenomenul, observat de sus. Foto: Picture Alliance / Minden Pictures

Este posibil, spune cercetătorul, ca arborii să lase spațiu între coroane ca să permită luminii să pătrundă până la straturile inferioare de frunze, sporind astfel eficiența procesului de fotosinteză.

Însă cercetătorul nu poate explica și modul în care copacii comunică între ei și își impun „spațiul personal”.

De asemenea, există ipoteze conform cărora separarea coroanelor împiedică creșterea lianelor care invadează copacii sau chiar împiedică insectele parazite nezburătoare să treacă dintr-un arbore în altul.

Coroana timida 06
Foto: My Nature Experiences

Indiferent care este natura fenomenului (întâmplătoare sau bazată pe un mecanism bine structurat, dar pe care încă nu îl cunoaștem), un lucru este cert: timiditatea de coroană funcționează ca o formă de armistițiu între concurenți cu opțiuni limitate, iar nouă, oamenilor, ne oferă priveliști încântătoare.


Distribuie:

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu